Undeva, mai la sud, se mai găsește, probabil, și remorcherul „Lt. Stoicescu” pierdut de Marina Regală, în anul 1941, împreună cu vedetele „Viforul” și „Vijelia” și a crucișătorului auxiliar „Carol I” în cadrul operațiunilor de protecție a transporturilor pe Coasta de Vest a Mării Negre, între Odessa și Bosfor.
%img:articole-9/art128-1,middle%
Pe 18 martie 1973, în timp ce era în apropiere de Tuzla, pe cargoul „Mitera Zafira” a izbucnit un incendiu, distrugând întreaga structură a navei. Fiind abandonată de echipaj, s-a scufundat în scurt timp. „Mitera Zafira”, în present, e distrusă în totalitate.

Tot în apele Mării Negre se mai află cargoul „Sophia”, scufundat la începutul anilor 1900 și care se află la o adâncime de 47 de metri travers de Tuzla.

%img:articole-9/art128-2,right%Celebra epavă a navei „Evangelia”, de 7355tdw, cu un motor de 2650CP, sub pavilion Grecia, a fost construită la șantierele navale Harland and Wolff din Belfast, Irlanda de Nord și lansată la apă pe 28 mai 1942. Primul proprietar a fost Blue Star Line (proprietarul Titanicului). În perioada celui de-al doilea război, a fost cargou pentru armata americană, transformat apoi în navă comercială. De-a lungul timpului, nava a purtat mai multe nume: „Empire Strength” (până în 1946), „Saxon Star” (până în 1961), „Redbrook” (până în 1965) și „Evangelia”. Ultimul său proprietar a fost Compania Naviera Hanton Embinas Andros. La 15 octombrie 1968, nava a eșuat la circa 1,5 mile marine de plaja nordică a stațiunii Costinești, într-o zonă a falezei naturale denumită „Golful francezilor”. Cu aproximativ 12 ore înaintea eșuării, echipajul de pe Evangelia ceruse ajutor prin radio Grupului de Intervenții și Salvare Navală al portului Constanța prin transmiterea unui SOS. Ambarcațiunea sesiza că se află în stare de dificultate. Conform coordonatelor transmise de greci, la momentul semnalării stării de dificultate, nava se afla eșuată între Gura Portiței și Brațul Sfântu Gheorghe. În acel moment, nava salvator „Voinicul”, condusă de Nicolae Mircea Ionescu (comandantul grupului de salvare), a părăsit Portul Constanța în căutarea navei eșuate. Ajunși în scurt timp în zona indicată, nava grecească nu era de găsit. După un nou contact radio, grecii au transmis salvatorului alte coordonate, îndicând o poziție undeva pe litoralul dintre Gura Portiței și zona Vadu. După alte câteva ore de căutări, fără rezultate, salvatorii de pe „Voinicul” au chemat încă o dată prin radio nava Evangelia, însă aceasta n-a mai răspuns. Situația inedită l-a determinat pe șeful Grupului de Salvare să solicite căutarea vasului, apelând si la salvatorul „Albatros”. Această navă avea un pescaj ceva mai mic decât „Voinicul” și putea naviga mult mai aproape de țărm. Totodată, comandantul Mircea Ionescu a solicitat Grupului de Salvare să caute nava eșuată în directia opusă coordonatelor transmise de greci. Și astfel, pornind spre sudul litoralului, în zorii zilei de 15 octombrie 1968, nava „Evangelia” a fost localizată în dreptul actualei stațiuni Costinești. Nava era eșuată pe un petec de nisip, singurul din întreaga zonă, malul și fundul Mării fiind acolo predominant pietroase. Prima a ajuns nava salvator „Albatros”, urmată la câteva ore de „Voinicul”. Observând că vaporul nu prezintă probleme de vitalitate, șeful Grupului de Salvare a decis pe loc începerea operațiunilor de dezeșuare. La nava „Evanghelia” au fost coborâte la apă ancorele și lanțurile din dotare. Nava a fost debalastată și totodată a fost deversată întreaga cantitate de apă tehnică și apă potabilă din tancuri. S-a constatat ca „Evanghelia” se ușurase considerabil în urma acestor operațiuni. Calculându-și punctul cu precizie, nava salvator „Voinicul” s-a ancorat în larg și a dat parâmă de remorcă navei „Evanghelia”. După numai câteva ore de tras, „Evanghelia” plutea din nou, fiind practic salvată. În zorii zilei următoare – 16 octombrie 1968, nava de salvare „Voinicul” revine la locul eșuării iar la momentul întinderii parâmei de remorcă s-a constatat că Evangelia era din nou pusă pe uscat (eșuată), de data aceasta mult mai adânc. Comandantul Mircea Ionescu a devenit suspicios și a trimis rapid un scafandru să verifice pupa navei „Evangelia”. Scafandrul a raportat că elicea era avariată, semn că motorul a fost pus pe „toată viteza înainte”, elicea fiind astfel distrusă de fundul apei. În acel moment, salvarea a fost stopată deoarece existau indicii că, pe timpul nopții, nava fusese eșuată în mod intenționat. Conform declarațiilor date de echipajele navelor de salvare „Voinicul” și „Albatros”, nava „Evangelia” a fost eșuată de echipaj pentru a primi prima de asigurare, dar, consultându-se cu salvatorii români, asiguratorul a refuzat plata asigurării. Întrucât echipajul a abandonat nava, potrivit regulilor internaționale nava a devenit proprietatea statului român.

%img:articole-9/art128-3,right%Mai la sud, în apropiere de graniţa cu Bulgaria, a fost descoperită și epava unui submarin sovietic clasa Maliutka. Submarinul, încă neidentificat, se pare ca s-a scufundat în 1941, în urma unei coliziuni cu o mina (se bănuiește aceeași perioadă cu nava „Moskva”).

În seara zilei de 26 iulie 2007, nava „Multi Trader”, sub pavilion cambodgian, s-a scufundat, în apropierea staţiunii Venus, din cauza furtunii. Din fericire, cei 6 membri ai echipajului au reuşit să se salveze, dar vasul s-a scufundat înainte ca echipele de salvare să ajungă la el. În prezent, acesta se află la o adâncime de 36 de metri.

„Maria Bacolitsa” are o istorie mai recentă, fiind construit în anul 1962 şi scufundat pe 1 martie 1980, din cauze necunoscute. Scufundarea navei s-a petrecut în condiţii extrem de ciudate. Marinarii au transmis un SOS, apoi nu s-a mai putut lua legătura cu ei. Nava este ruptă în două, iar distanţa dintre cele două bucăţi este de aproximativ 500 de metri. Partea din faţă este împrăştiată, iar în anul 2014, în cadrul proiectului Heras, derulat împreună cu Institutul GeoEcoMar, a fost descoperită şi partea din spate. Aceasta este intactă şi este foarte interesantă, fiind foarte mare. Epava se află la o adâncime de 45 de metri.

Cargoul „Akra Aktion”, care a purtat numele anterior „Steven”, a fost construită în 1957 la Amsterdam, în Olanda, având o lungime de 91,4m, o lățime de 12,5m și un pescaj de 6,75m. Cargoul naviga sub pavilion grecesc și plecase din Brăila încărcat cu 3575 de tone laminate, având ca destinație portul Alexandria din Egipt. Pe data de 19 februarie 1981 nava a fost surprinsă de o furtună și a eșuat la câteva sute de metri distanță de plaja de la Vama Veche, adâncimea apei fiind de numai câțiva metri în acel loc. Echipajul a fost salvat însă nava nu a mai putut fi recuperată iar încărcătura a fost scoasă la suprafața 20 de ani mai târziu. În prezent, a rămas vizibilă deasupra apei doar o mică parte din prova navei.