Azi marea nu mai e a noastră,
Am plecat grăbiți spre alte zări;
Ție toamna-ți bate la fereastră
Mie, doar învolburate mări!

Prin nisipul umed calc ușor,
Urma pașilor se pierde în zenit,
Toamna lasă-n suflet numai dor
Noi, puțin, doar puțin am murit…

Iar marea e mai rece ca oricând
Și pescărușii se avântă-n zbor
Cu-același țipăt ce te chem în gând,
Cu-aceleași amintiri ce dor.

Azi marea nu mai e a noastră,
Ne îndreptăm tăcuți spre Infinit,
Numai zarea a rămas albastră,
Noi, puțin, doar puțin am murit…