Tensiunea arterială constitue măsura presiunii pe care o exercită sângele asupra pereţilor arterelor - vase ce transportă sângele de la inimă pentru întregul organism. Când inima se contractă, vârful contracţiei este denumit tensiune sistolică, după contracţie urmează relaxarea si tensiunea arterială scade pană la cel mai jos nivel, denumit tensiune diastolică. Măsurarea tensiunii arteriale este exprimată întotdeauna de valoarea ei sistolică si diastolică.

Tensiunea arterială normală a adultului este de 120/80 mmHg, în general valorile peste 140/90 mmHg sunt considerate înalte și cele sub 90/60 mmHg - joase. Hipertensiunea arterială este un semn că atât inima cât și vasele lucrează în suprasarcină. În timp, inima, lucrând mai mult, se va îngroșa (se hipertrofiază). Hipertrofia este însoţită de pierderea elasticităţii și creşterea dimensiunii cordului, ceea ce determină o scădere a volumului sanguin pompat din inimă. Pentru a compensa acest lucru, cavitatea ventriculului stâng va crește, deci inima se va dilata.

La nivelul arterelor, hipertensiunea arterială favorizează apariţia aterosclerozei, prin lezarea peretelui intern al vasului și, ulterior, prin depunere de grăsime, astfel încât plăcile formate vor determina îngustarea arterelor și apariţia unui accident vascular cerebral sau a unui infarct miocardic. Deci, pacienţii hipertensivi au risc crescut pentru următoarele:

• Boli cardiace (Insuficienţă cardiacă, Moarte subită cardiacă, Cardiomiopatie)
• Accidente vasculare cerebrale
• Ateroscleroză
• Anevrism aortic (dilatare excesivă a pereţilor aortei, cu risc de a se rupe)
• Insuficienţă renală
• Retinopatie (pierdere a vederii)

Riscul de a dezvolta aceste complicaţii crește odată cu creşterea valorilor tensionale. Hipertensiunea arterială este deseori denumita „ucigaş tăcut”, deoarece valorile moderat crescute sunt cel mai des neglijate până la apariţia unei complicaţii majore.

Semnele și simptomele hipertensiunii arteriale

Majoritatea pacienţilor cu valori moderat crescute spun că nu simt nimic deosebit când crește tensiunea arterială, însă mulţi au deja semne și simptome ale unor complicaţii (angină, lipsă de aer la efort, etc). Este importantă însă măsurarea de rutină a tensiunii arteriale, chiar în lipsa oricărui simptom.

Pacienţii cu hipertensiune se pot plânge de:

• Oboseală
• Ameţeli, greţuri
• Tulburări ale vederii
• Transpiraţie excesivă
• Paloare sau roșeaţă a pielii
• Sângerări nazale
• Nervozitate și anxietate
• Palpitaţii (bătăi frecvente neregulate)
• Zgomote în urechi
• Impotenţă
• Dureri de cap

Metodele de diagnostic ale hipertensiunii arteriale

Odată diagnosticată hipertensiunea arterială, medicul va avea o discuţie amplă despre istoricul medical al pacientului și despre obiceiurile alimentare. Examinarea completă a pacientului va include masurarea tensiunii la ambele braţe atât culcat cât și în picioare. Utilizarea măsurării automate continue ambulatorii a tensiunii arteriale timp de 24 ore aduce informaţii suplimentare legate de tipul hipertensiunii arteriale și modalitatea optimă de tratament.

Alte examene utile ale sângelui: hemoleucograma, glicemia, ureea şi creatinina, electroliţii, lipidograma completă (colesterolul total, LDL, HDL, trigliceridele), acidul uric. Mai sunt utile: examenul sumar de urină, microalbuminuria şi proteinuria cantitativă.

Efectuarea unei electrocardiograme poate depista complicaţii ale hipertensiunii (de ex. hipertrofia ventriculului stâng) sau alte boli cardiace asociate.

Ecocardiografia, care utilizează ultrasunetele pentru vizualizarea structurii și funcţiilor cordului, va verifica problemele cordului apărute secundar hipertensiunii.

Măsuri de ținere sub control a valorii tensiunii arteriale normale

Măsurile prin care se realizează controlul valorilor tensionale sunt reprezentate de modificarea stilului de viaţă și medicamente. Schimbarea stilului de viaţă este primul pas în tratarea hipertensiunii și include următoarele:

• Oprirea fumatului, este cel mai important lucru pe care trebuie să-l facă un fumător hipertensiv.
• Scăderea în greutate. Reducerea greutăţii și a circumferinţei abdominale, duce la scăderea tensiunii arteriale și a dimensiunii cordului.
• Asigurarea unei diete bogate în vitamine și minerale (vitamina C este cunoscută ca substanţă ce menţine arterele elastice; vitamina E și B); se pot prescrie suplimente nutritive, dar doar de către medic.
• Limitarea consumului de sare prin evitarea adăugării sării la masă.
• Limitarea consumului de alcool.
• Exerciţiu fizic regulat, cel puțin de trei ori pe săptămână, ţinând seama că este mai importantă regularitatea exercițiului decât nivelul efortului depus.
• Evitarea stresului psihosocial.

Pacienţii hipertensivi vor evita situaţiile și activităţile care duc la creșterea valorilor tensiunii arteriale la nivel periculos, astfel încât timpul de expunere în saună, piscine cu apă fierbinte, etc. va fi evitat sau scurtat sub 10 minute. De asemenea, pacienţii vor evita medicamentele care cresc tensiunea: decongestive nazale, antihistaminice.

Dacă, în ciuda schimbărilor igieno-dietetice, tensiunea arterială nu ajunge la valori normale, atunci medicul specialist, în strânsă colaborare cu medicul de familie, va prescrie un tratament medicamentos adecvat – şi va urmări efectele acestuia asupra pacientului.
În concluzie, depistarea unor valori crescute ale tensiunii arteriale trebuie să îngrijoreze pacientul. Acesta trebuie să se prezinte la un control de specialitate, pentru a lua măsurile necesare, evitând astfel complicațiile ulterioare.