Din depărtări corăbii iar se-ntorc,
Mai pleacă o vară în țipăt de cocori.
Și-atâtea doruri în suflet își fac loc,
Tu, precum o rană veche, începi să dori.

Îți caut pașii prin nisipul moale, auriu,
Aștept să-apari de undeva, pe înserat,
Dar s-a făcut în suflet prea târziu,
Tu n-ai venit, vapoarele-au plecat.

Poate prea sus cu tine am zburat,
Poate că două aripi n-au fost de ajuns,
În căderea dureroasă, iubind, am iertat
Și în mine, tăcută, adânc te-am ascuns.

Corăbiile iar se-ntorc din depărtări
Și încă-o toamnă-mi bate azi la geam,
Pierdut mi-e gândul în cele patru zări
Și frunze se desprind încet din ram…