%img:articole-6/art80-1,right%
Tu și marea! Și niciun cuvânt,
M-ați vrăjit de la prima-nserare
Și cădeau flori de tei pe pământ,
Mângâiate de-ale razelor soare!

Gonită de dor, alergam fremătând
Către tine, ca-ntr-o dulce visare,
Castele de nisip construiam râzând,
Ei și ce? Eram stăpâni peste zare!

Visuri de smarald ancorau în noi,
Corăbii brăzdau depărtarea,
Împărțeam amintiri și tăceri la doi
Când priveam pescărușii și marea!

Cobora enigmatic un amurg violet,
Ne-mbrățișa cu dor înserarea,
Primăvara pleca din suflet încet,
Noi priveam amurgul și marea!