Tu, marinarule, ce pleci tăcut pe mare,
Ce vis te-ndeamnă să înfrunți
Atâta dor, atâta depărtare,
Iubiri, ce-adesea-n suflet le ascunzi?!

Tu, marinarule, ce pleci pe mare
Și ai în față doar nemărginirea,
Ce gânduri te frământă la plecare?
Ce taină se ascunde în privirea ta?

Ce chip te mai așteaptă-n zare,
Și ce sirenă-ți ispitește inima?
De pleci mereu, grăbit, pe mare
Și țărmul gol îl lași în urma ta.

Tu, marinarule, ce pleci tăcut pe mare,
Ce vis te-ndeamnă să înfrunți
Atâta dor, atâta depărtare,
Iubiri, ce-adesea-n suflet le ascunzi?!