Am constatat, cu părere de rău, în lungul timpului, că mulți dintre cei care ne urmăresc, au rămas la părerea că prin mediatizarea activității SLN și a cazurilor marinarilor români, dorim doar să convingem navigatorii să adere la Sindicat. Nimic mai fals! De fapt, atunci când facem cunoscute diverse evenimente, ne dorim ca toți cei interesați să poată învăța câte ceva din experiențele, uneori neplăcute, ale altora. Într-un fel, toți suntem colegi. SLN, în anul 2017, include deja peste 6.000 de membri, fiind un nume cunoscut și recunoscut pe plan international.

Firește, orice organizație reprezentativă, inclusiv cea a navigatorilor din România sau din orice altă țară, va avea mereu adversarii săi pe care îi putem considera tradiționali. Dintre aceștia, vor fi mereu împotrivă cei care nu vor să respecte standardele de muncă acceptate internațional. Fiind astfel „motivați”, este normal să își dorească o mișcare sindicală „blândă” sau, poate cel mai bine, inexistentă. Aceștia se desprind, în special, din rândul angajatorilor, ca excepții, deci nu trebuie să interpretăm că întreaga breaslă procedează din această perspectivă. Sunt societăți de shipping și crewing care au stabilit un dialog corect cu sindicatele, având nave acoperite prin contracte de muncă clare, acceptate și semnate. În aceste condiții, navigatorii au siguranța că beneficiază de condițiile de muncă negociate, care includ întotdeauna convențiile maritime din domeniu, cu respectarea drepturilor și libertăților angajaților.

Privind din nou către cei care nu sunt încântați de dezvoltarea unor sindicate puternice, îi putem observa cum, prin orice mijloace, încearcă să combată măsurile și acțiunile care nu au ca scop decât apărarea membrilor acestor organizații. Duc o adevărată luptă de gherilă care, cu siguranță, îi obosește și îi enervează. De exemplu, acoperindu-și identitatea sub diferite false identitati, postează comentarii bazate pe argumente false, relatează situații neadevărate și, de multe ori, aruncă injurii la adresa celor care au alte păreri. Din păcate, sunt și unii navigatori creduli care consideră că participând la jocurile de acest fel, vor fi mai „bine văzuți” de către angajator și prin urmare vor primi ceva “recompense” mai mult decât colegii lor. Și, nu în ultimul rând, sunt persoane de bună credință care, „intoxicate” cu poveștile celorlalți, se întorc împotriva sindicatelor.

Totuși, este interesant că, atunci când dau de necaz, toti aceștia nu ezită să ceară ajutorul sindicatului sau ITF (nici nu mai contează nici dacă sunt membri sau nu).

Un astfel de caz este cel al navigatorului R. Dragoș: Dragoș a venit la SLN pentru a cere asistență în cazul neplății salariului său de la o platformă off-shore, afacerea unor investitori francezi. A debarcat, fără plată la zi, în decembrie 2016 și nu a mai primit nimic nici până în luna mai 2017. Cu sinceritate, ne-a spus că a venit „la plezneală”. Cum adică? Știa, din auzite, că la „Sindicat” ușa este mai tot timpul închisă și nu lucrează nimeni. A fost surprins când a vazut că sediul este deschis zilnic, că nimeni nu l-a impiedicat să vorbească cu cei care conduc organizația, ba chiar a fost ascultat și ajutat într-un mod pe care nici nu și l-a imaginat. În consecință, a decis să devină membru SLN/ITF, propunându-și să lupte împotriva poveștilor mincinoase spuse de unul sau de altul împotriva sindicatului, pe la diferite nave.

„Domnilor, tot respectul meu pentru ce văd aici în timpul cât vin și discut cu dumneavoastră despre problema mea și a colegilor mei din echipaj. Îmi cer scuze față de dumneavoastră pentru toți aceia care vorbesc aiurea, fără nici cel mai mic sâmbure de adevăr împotriva Sindicatului.”

Acesta este numai una dintre sute de astfel de situații care apar (prea) des la SLN. Finalul a fost „fericit” și de această dată, soldându-se cu recuperarea a circa 400.000 EUR pentru 35 de persoane ambarcate pe nave off-shore, reprezentând drepturi neplătite de mai mult de trei luni.

Dintre navigatorii care se mai aflau la bord, și au fost ajutați de SLN, domnul C.E. Cristian ne-a scris:

„C.E.Cristian sunt și vă mulțumesc mult pentru tot ceea ce faceți pentru mine și pentru ceilalți marinari aflați în această situație. Nu cred că pot exprima cât de mult înseamnă sprijinul pe care ni-l oferiți. Singura speranță sunteti dumneavoastră, SLN-ul. Uneori, lumea refuză să vadă adevărul. Vă asigur că am tot respectul pentru dumneavoastră. Consider că o mediatizare a acestor cazuri, prin care, de altfel, și noi, la navă, trecem, ar fi benefică navigatorilor români și Sindicatului, chiar dacă se vor găsi mai tot timpul marinari care să fie contra. O mediatizare a acestor lucruri ar deschide ochii multora. Eu, personal, sunt convins de asta. Domnilor, mulțumesc mult pentru tot ajutorul! Eu chiar nu vreau să dezamăgesc, mai ales ca am marinăria transmisă de la tatăl meu, naufragiat de pe cargoul Scăeni.”