La începutul revoluției digitale, între anii 1950 și 1970, digitalizarea a fost un subiect al dezvoltării tehnologice. După anii 1990, a devenit subiect de comerţ şi business, iar astăzi a pătruns ca element intrinsec al evoluției cunoștințelor din domeniul maritim. Potrivit Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), epoca algoritmică este contextul de timp real în care tehnologiile automate și sistemele de luare a deciziilor încep să influențeze economiile de transport la scară mondială, afectând direct și indirect utilizatorii finali și beneficiarii. Algoritmii care decurg din aplicațiile de inteligență artificială (IA) și de învățare automată (machine learning) sunt utilizaţi pentru a rezolva probleme solicitante, repetitive sau pentru a îmbunătăți îndeplinirea sarcinilor care solicită mult timp profesioniștilor navigatori. Cu toate acestea, ele lansează provocări juridice, de reglementare și etice unice, care pot duce la un comportament dăunător, neintenționat, dacă este specificată (auto-specificată) funcția obiectivă greșită, dacă datele de antrenament sunt părtinitoare sau corupte sau dacă procesul de învățare este defectuos.
În acest studiu este folosit termenul de lider digital maritim pentru a defini o persoană care explorează utilizarea tot mai mare a tehnologiilor digitale în peisajul operațiunilor maritime, abordând riscurile mediilor digitale și reale în mișcare rapidă, adaptând în același timp rolul de mentorat în înaltă tehnologie, atât pentru persoanele calificate cât și necalificate. Liderii din domeniul digital maritim trebuie să înțeleagă și să învețe cum să utilizeze în mod responsabil și etic tehnologiile digitale avansate din domeniul maritim pentru a crea avantaje competitive și bunăstare societății. În acest context, studiul își propune să răspundă în ce măsură este necesară modificarea convenției internaționale STCW cu competențe emergente de digitalizare și leadership, având în vedere rolul esențial pe care conducerea îl are pentru exploatarea în siguranță a navelor.
Studiul de cercetare științifică „Provocările liderului digital în transportul maritim”, finanțat în 2021-2022 de Asociația Internațională a Universităților de Marină (IAMU) și Nippon Foundation, a avut următoarele 4 obiective de cercetare:
(1) Să înțeleagă particularitățile liderilor digitali din domeniul maritim.
(2) Să identifice care sunt cele mai solicitate competențe pentru leadership-ul digital maritime.
(3) Să propună metode de pregătire operațională și indicatorii cheie de performanță (KPI) pentru formarea în conducerea digitală maritimă în cadrul STCW.
(4) Evaluarea gradului de conștientizare a studenților, lectorilor și profesioniștilor din domeniul maritim cu privire la provocările digitalizării și noua eră algoritmică.
Metodele de cercetare au constat în colectarea datelor prin chestionare și interviuri. Un număr de 56 de răspunsuri valide au fost obținute de la următoarele categorii:
- respondenți IT&C (care lucrează în cadrul unei companii IT în legătură cu sectorul maritim sau cu proiecte maritime);
- personal academic maritim/lectori din domeniul maritim, companii maritime (navigație, management de nave, echipaj, etc.);
- studenți maritimi și navigatori;
- cercetători internaționali și membri ai proiectelor inovative ale navelor automatizate.
De asemenea, 2 grupuri-țintă, au fost organizate la sediul Universității Maritime Constanța.
Principalele constatări privind particularitățile liderilor digitali din domeniul maritim indică faptul că profilul liderului digital maritim este mult influențat de contextul inovației disruptive actuale, observate în evoluția tehnologiilor maritime. Termenii „inovație disruptivă” și „tehnologie disruptivă” au fost folosiți încă din 1997, de către Clayton Magleby Christensen (1952-2020), consultant și profesor de afaceri la Harvard. O inovație disruptivă în domeniul maritim nu este o inovație revoluționară care face produsele bune să devină mult mai bune, ci este transformarea unui produs sau serviciu într-un articol accesibil, scoțându-l din zona produselor și serviciilor care, în trecut, erau costisitoare și complicate, astfel încât doar câteva persoane cu mulţi bani şi multă pricepere aveau acces la ele.
În domeniul maritim, s-a produs o schimbare tehnologică perturbatoare cu serviciile de rețea telex și teleimprimantele care au fost utilizate în mare măsură în comunicațiile peste mări pentru documentele comerciale, între anii 1950-1980, la bordul navelor. Aparatele telex au fost folosite pentru a trimite mesaje text prin linii telefonice dedicate în întreaga lume și cea mai importantă utilizare a fost pentru comunicarea și eliberarea documentelor de marfă. În zilele noastre, aparatele telex sunt învechite și sunt înlocuite cu imprimante mult mai accesibile și comunicații prin internet.
Un alt aspect care influențează particularitățile liderilor digitali maritimi este utilizarea în masă a algoritmilor în procesul de luare a deciziilor și în producția de produse și servicii utilizate pe scară largă în sectorul maritim. Accentul sporit pus pe dezvoltarea algoritmilor caracterizează era algoritmică, iar produsele și serviciile rezultate pot necesita procesoare noi și mai rapide, poate infrastructură și dispozitive de comunicații cuantice avansate și, în sfârșit, stocări mari de date într-un mediu cloud.
Studenții și profesorii MET trebuie să țină pasul cu inovația dinamică întâlnită în industria maritimă și, în general, în societatea informațională. Învățarea maritimă trebuie adaptată la inovațiile și tehnologiile actuale, perturbatoare, utilizate în domeniul maritim, cum ar fi imprimarea 3D, inteligența artificială, roboții, vehiculele autonome în porturi, analiza volumelor mari de date în afacerile maritime, tehnologia blockchain utilizată din ce în ce mai mult pentru transmiterea în siguranță a documentelor în transportul multimodal, drone subacvatice în scopuri comerciale sau necomerciale, vehicule electrice care îndeplinesc obiectivele globale de acțiune climatică, interconectivitatea și dezvoltarea conceptului Internet of Things (IoT), sau robotica și construcțiile navale digitale, etc.
Studenți și profesori din mediul academic MET și mai departe, liderii maritim de la bordul navelor sau din companiile maritime de la țărm, trebuie să fie pregătiți pentru rezultatele internetului și celei de-a patra revoluții industriale. Cea mai importantă provocare care apare este eterogenitatea și dezechilibrul în nivelul abilităților și competențelor digitale de bază observate la studenții și absolvenții din domeniul maritim.
În studiu a fost identificată o listă de 54 de competențe digitale critice necesare pentru studiile maritime și pentru afacerile maritime. Această listă ar trebui să fie luată în considerare la actualizarea convenției STCW cu standarde de competență și, în continuare, ar trebui să fie luată în considerare de către administrațiile maritime și instituțiile de educație și formare maritimă pentru actualizarea proceselor de educație și formare. Astfel de competențe digitale ar trebui monitorizate în mod continuu printr-un sistem adecvat de standarde de calitate, eficacitatea acestuia fiind revizuită periodic. Instituțiile din domeniul educației de marină trebuie să actualizeze și să dezvolte un curriculum adecvat care să conțină competențe digitale relevante și critice cerute de angajatorii maritimi, în economiile internaționale de transport maritim și multimodal.
Studiul a inclus secțiuni distincte pentru împărtășirea opiniilor și așteptărilor angajatorilor maritimi cu privire la competențele digitale; provocări în utilizarea instrumentelor digitale de inteligență artificială pentru întreprinderile maritime; competențe digitale necesare liderilor maritimi în era algoritmică - corespondența dintre era algoritmică și societatea informațională; aspecte concluzionate despre gândirea computațională în era maritimă și algoritmică; o metodă algoritmică care poate fi utilizată în medii maritime; aspecte relevante legate de metacogniție și un studiu de caz privind utilizarea algoritmilor pentru rezolvarea problemelor în sectorul echipajelor maritime.
Accesul la competențe digitale îmbunătățite prin MET are rezultatul multiplicativ de a consolida competitivitatea durabilă și de a asigura echitatea socială prin accesul la educație, formare și învățare pe tot parcursul vieții în sectorul maritim și construiește reziliența pentru a reacționa la crize, pe baza lecțiilor învățate în timpul epidemiei COVID-19.
Scopul proiectului a fost de a construi o capacitate maritimă actualizată și o excelență profesională de ultimă generație pentru liderii maritimi capabili să facă față cu succes provocărilor societății maritime digitalizate, cu înaltă tehnologie în evoluție.
În cadrul studiului au fost analizate influențele particulare ale societății informaționale, inclusiv riscurile cibernetice și ale algoritmului în sistemul global MET. Abordarea practică a dezvoltării capacității umane este legată de găsirea unor modalități eficiente de dezvoltare a abilităților de leadership digital și a culturii de alfabetizare a algoritmilor în transportul maritim.
Prin consolidarea eficientă a capacităților și integrarea liderilor digitali, sectorul maritim va rămâne sustenabil chiar și în condițiile unor riscuri digitale ridicate neprevăzute. Prin procesele de învățare MET actualizate, liderii digitali din domeniul maritim au sarcina, scopul și responsabilitatea de a împărtăși perspectivele digitale actualizate, cunoștințele și experiențele cu adepții lor, pentru a asigura siguranța pe mare, securitatea cibernetică maritimă și protecția mediului, asigurând în același timp suficientă capacitate de angajare și competențe pentru industria maritimă dinamică.