Anul 1939 a fost unul deosebit de bogat în evenimente pentru Marina Regală Română. Astfel, prin Decretul Regal nr. 1540/1939, la 15 august 139 Măria Sa Marele Voievod Mihai de Alba Iulia a fost înscris ca aspirant în cadrele Marinei Regale, ca “ajutor al ofiţerului cu navigaţia şi Comandantul Divizionului I” în statul major al distrugătorului “Regina Maria”; la 17 mai sosea în țară actuala navă-școală „Mircea”, care între va efectua cu succes prima sa călătorie în jurul Mediteranei; la 14 iunie, în Șantierul Naval Galați era lansat la apă puitorul de mine „Amiral Murgescu”, prima navă militară de construcție românească; sosesc în țară și încep cursele transatlantice spre America cargourile Serviciului Maritim Român „Balcic”, „Cavarna”, „Mangalia” și „Sulina”; și, în sfârșit, ia ființă Breasla marinarilor, care “scapă pe marinari de teroarea sindicatelor politicianiste” (sic!).
De asemenea, pentru tânăra generație este înființată Pregătirea Premaritimă.
Coeziune profesională și spirit de corp
În conformitate cu Legea nr. 3499 din 11 octombrie 1938 pentru recunoașterea și funcționarea breslelor de lucrători, funcționari particulari și meseriași și în temeiul Înaltului Decret Regal nr. 1312 din 28 martie 1939, la Constanța și Galați au luat ființă Breasla marinarilor din Ținuturile Marea și respectiv Dunărea de Jos.
Președinte al Breslei tomitane a fost ales contraamiralul în rezervă Nicolae Negru (n. 19 iunie 1868 – d. 25 februarie 1940), fost comandant al Marinei Militare în timpul Primului Război Mondial.
Întrucât majoritatea membrilor breslei erau și membri ai Ligii Navale Române, acesta considera că “Liga Navală are o misiune înaltă de împlinit, mai ales propaganda în favoarea Mării și a marinarilor care o străbat în lung și în lat, purtând cu glorie și mândrie falnicul nostru tricolor românesc.
... Sperăm că de aici înainte, cu forțe noi, să urmărim cu perseverență atingerea scopului final și să ridicăm iubita noastră țară la rangul de putere navală (sln.ns.) atât din punct de vedere militar cât și comercial.”.
Conform Statutului breslei gălățene, “Art. 1. Se înființează în România în raza Ținutului Dunărea de Jos, o breaslă marinărească cu denumirea Breasla Marinarilor in Ținutul Dunărea de Jos, cu o secțiune existentă la Brăila, str. Împăratul Traian nr. 30, urmând ca alte secții să fie înființate în porturile principale din acest ținut, în măsura în care adunarea generală a breslei va găsi necesar acest lucru.
Art. 5. Scopul breslei este:
a. De a grupa într-un mănunchi toate categoriile de marinari comerciali fluviali calificați și prevăzute în D.M. nr. 130.650/1939 a Ministerelor Muncii și Aerului și Marinei și de a dezvolta între ele simțul de camaraderie.
b. De a educa și îndruma pe membrii săi ca să respecte cu sfințenie Constituția și legile țării, să renunțe expres la orice formă de activitate internă și externă contrarie intereselor statului.
c. De a apăra interesele profesionale ale breslei, uzând de toate căile legale în conformitate cu prevederile Constituției M.s. Regelui carol al II-lea, și legile țării, a îmbunătăți pe aceleași căi stare morală și materială a membrilor săi.
d. De a cerceta și ține zilnic la curent cu tot ce există și apare folositor în legătură cu profesiunea membrilor săi atât pentru dezvoltarea cunoștințelor cât și pentru educația morală, profesională și patriotică.
e. De a face prin toate mijloacele legale posibile propagandă patriotică pentru progresul pavilionului românesc în țară și în străinătate, precum și sporirea traficului comercial fluvial românesc, prin orice mijloace legale fie cu titlu gratuit sau oneros.
f. De a publica (sic!) cărți, reviste și un ziar prin care membrii să se poată ține la curent cun toate progresele tehnice ale științei în profsiunea lor, ărecum și cu modificările și înființarea legilor și regulamentelor privitoare la breaslă și profesiune.
g. Breasla singură sau în colaborare cu alte bresle, camere profesionale cu Ministerul Muncii și cu Ministerul Aerului și Marinei să înființeze instituția de îndrumare, pregătire, perfecționare profesioală și ocrotire a muncii naționale.
h. Să creeze secții cooperative de aprovizionare, desfacere și consum, o secție de asigurare și ajutor mutual și eventual secți cooperative de navigație comerciale fluviale sau maritime, ori amândouă împreună, însă cu contabilitate separată și nu se va urmări împărțirea de meneficii membrilor (art. 2 din lege).
i. Să înființeze în porturi, de-a lungul Dunării, cămine marinărești (Borden House) iar în stațiunile balneo-climaterice la munte și mare, case de odihnă pentru membrii breslei.
j. Să se ocupe și să se străduiască de plasarea în serviciu, salarizarea echitabilă și încheierea contractelor de muncă, precum și pentru stabilirea membrilor în servicii, concedii de odihnă și preaviz în caz de concediere, în conformitate cu Legea contractelor de muncă.”.
Conform aceluiași statut, puteau fi membri ai breslei persoane fizice de naționalitate română și străină, indiferent de sex sau religie, cu vârsta de 18 ani împliniți, calificați ca marinar de orice grad sau specialitate sau barcagiu, precum și toți cei care exercitau meseria de personal ambarcat.
Comitetul de conducere al Breslei Marinarilor din Ținutul Dunărea de Jos era alcătuit din viceamiralul în rezervă Sebastian Eustațiu (n. 1 decembrie 1856 – d. 1943), - fost comandant al Marinei Militare în perioada 1 aprilie 1909 – 8 ianuarie 1917, director superior în Ministerul de Război și inspector general al Marinei, respectiv senator de drept în Parlamentul României Mari, în timpul primei guvernări a mareșalului Alexandru Averescu - în calitate de președinte, locotenent-comandorul Dumitru Dimitriu, comandorul Pompiliu Georgescu și căpitanul fluvial Pandele Condeescu, ca vicepreședinți, comandantul pensioner Constantin Vieru – secretar, pilotul Cezar Teodorescu – ajutorul secretarului, căpitanul fluvial Gheorghe Machedon – casier iar ca membri – inspectorul N.F.R. Ion Semenescu, căpitanii fluviali Andrei Culica, Mihail Dumitrescu, Gheorghe Lungu și Ion Gheorghe, cârmaciul Gheorghe Toma, Dumitru Ganea, șeful Docului plutitor și șeful barcagiu Vasile Dumitru.
Printre supleanți se regăseau ofițerul fluvial Neculai Ganea, cârmaciul Dumitru Stănciulescu, șefii de echipaj Nicolai Rădulescu și Constantin Badea, mecanicii Dumitru Chilian și Mihai Cerchia, precum și timonierul Ștefan Gheorghe.
Solidaritatea camarazilor de la Mare
La rândul lor, marinarii civili din flota maritimă s-au întrunit la Constanța, comitetul Breslei marinarilor din Ținutul Marea fiind prezidat de comandorul Ștefan Popescu, asistat de comandorul Victor Iosif, în calitate de vicepreședinte și căpitanul Kalmuschi, ca secretar.
Printre membrii îi aflăm pe căpitanul Cezar Vasilescu, șeful Biroului de repartiție, căpitan-comandorul Barba Antonescu de pe „Ardeal”, inspectorul mecanic Arion Dragnea de pe „Dacia”, căpitanul radiotelegrafist Constantin Papadopol, intendentul Gheorghe Stere de pe „România”, șeful mecanic Gheorghe Giulea de pe „Regele Carol”, șeful mecanic V. Velicu de pe „Basarabia”, Gheorghe Muratu, delegat al Secției barcagii și șalupari și alții.
Comandorul Ștefan Popescu a dat citire proiectului Statutului Uniunii breslelor marinarilor comerciali maritimi și fluviali din România, care va lua ființă la București, cu sediul în str. Spiru Haret nr. 6.
Vicepreședintele comandor Victor Iosif a expus avantajele reale de care vor beneficia breasla și membrii săi ca urmare a fuziunii tuturor filialelor în cadrul Uniunii.
Inspectorul mecanic Arion Dragnea a propus reducerea de la 25% la 15% a cotei către Uniune și care să se refere exclusiv la veniturile provenite din taxele de înscriere, cotizațiile lunare ale membrilor și taxa carnetelor de membru.
Propunerea a fost agreată de majoritatea membrilor comitetului, astfel încât Statutul a fost adoptat, cu alte câteva modificări și observații pertinente.
Cu acest prilej a fost aprobată înscrierea de noi membri, printre care Mihail Pușcașu, Dinu Toader, Ion Barca, Florea Cercel, Dumitru Păun și Gavril Florian.
La finalul ședinței s-a dat citire unei telegrame de felicitare adresată contraamiralului adjutant Nicolae Păiș, vicepreședinte al Ligii Navale Regale Române, însărcinat cu înalta demnitate de subsecretar de stat la Departamentul Aerului și Marinei.
Cu prilejul Zilei Marinei, al 15 august 1940 căpitanul Gheorghe Mocanu consemna în paginile ziarului “Facla”: ”Buni la orice, românii au fost buni și în Marină. Ei s-au adaptat surprinzător de repede obiceiurilor mării, dobândind odată cu meseria, dragoste și înțelegere.
De peste jumătate de secol, Marina modernă Română biruind greutățile materiale provocate de finanțe, concurență, lipsa industriei de vapoare, se afirmă pretutindeni.
Nu voim să exagerăm, dar renumele de seriozitate și precizie, de modestie și răbdare, de ușoară deprindere cu viața grea pe care o impune marea, este o realitate de mult cunoscută asupra marinarilor români.
Astăzi Marina românească are o tradiție, element esențial de asigurare a viitorului.”.
Din păcate, viitorul a fost sumbru. Cu navele sechestrate și echipajele arestate de aliatul sovietic imediat după 23 august 1944, soarta celor două companii de stat – Navigația Fluvială Română și Serviciul Maritim Român – avea să fie pecetluită pentru multă vreme.