Aisberguri Ghețarii, bucăți mari de gheață care plutesc în ocean, sunt bucăți înghețate de apă proaspătă provenind din ghețari. Ca urmare a unui proces specific, bucățile de gheață se desprind în diferite dimensiuni și forme. Uneori, aisbergurile apar cu dungi colorate - maro, negru, verde, galben și albastru - spre deosebire de variantele normale, albe. Denumite aisberguri cu dungi, aceste bucăți de gheață își dobândesc culorile din diferite motive naturale. Potrivit oamenilor de știință, dungile albastre sunt create atunci când gheața se topește și îngheață rapid, fără a forma bule, datorită compresiei. Deoarece spectrul de absorbție al aisbergului este similar cu cel al apei, acesta absoarbe toate culorile, cu excepția albastrului. Aisbergul devine de culoare verde datorită algelor din apa de mare. Pe un aisberg apar și culori cum ar fi maro, galben și negru, datorită sedimentelor preluate din sol înainte ca marea bucată de apă înghețată să cadă în mare. Florile de gheață Un fenomen rar, prin care gheaţa creşte în forme ciudate din imperfecţiunile de la suprafaţa calotelor glaciare în condiţiile unor temperaturi negative extreme. Aceste flori se formează, de obicei, la temperaturi de sub -22 de grade Celsius, iar structurile lor ţepoase găzduiesc micro-organisme. Floarea este similară unui recif de coral şi este, prin urmare, un ecosistem temporar, unde populaţia de bacterii este mult mai densă decât în apele îngheţate de sub flori. Florile de gheaţă produc substanţe chimice precum formaldehidele, care pot oferi indicii despre originea vieţii pe Pământ. Deşi sunt observate destul de des în ambele oceane polare, nu se cunosc prea multe informaţii fizice, chimice şi biologice despre ele. Valul roșu Apariția valului roșu este denumită de către oamenii de știință ca „înflorire a algelor”. Fenomenul apare atunci când există o creștere rapidă sau o înflorire a algelor în apele mării. Prezența apelor roșii este extrem de periculoasă deoarece aceste alge pot fi fatale pentru păsări, animale și chiar pentru oameni. Valul Brazilian, cel mai lung val de pe Pământ Valurile, în special în timpul furtunilor, fac viața pe mare dificilă pentru oameni. Cel mai lung val de pe Pământ se formează în Brazilia și este numit Pororoca. Este rezultatul mareelor Oceanului Atlantic care se întâlnesc de două ori pe an în gura râului Amazon. În zilele din februarie și martie, apele Oceanului Atlantic se rostogolesc în Brazilia, producând valuri de doi până la trei kilometri lățime, capabile să se deplaseze cu până la 30 km/h. Rapoartele sugerează că fenomenele apar o dată pe noapte și o dată pe zi timp de trei zile între februarie și martie. Numele „Pororoca” provine din limba indigenilor Tupi, prin care aceștia definesc „un mare vuiet”. Valul, care poate fi auzit cu aproximativ 30 de minute înainte de sosire, distruge totul în drumul său. Valurile Rogue În general, cunoscute sub numele de valuri de monstru și valuri ucigașe, valurile Rogue sunt valuri extreme de furtună care sunt mai mari decât dublul dimensiunii celor din jur. Cunoscut pentru aspectul său neașteptat, Valul Rogue vine cu o forță extraordinară și chiar merge până la înălțimile navelor mari. În afară de forța sa, astfel de valuri sunt periculoase, deoarece acestea apar adesea din alte direcții decât fluxul de vânt și valurile. Valurile Rogue, în mare parte un fenomen de apă deschisă, apar în mod normal din cauza vânturilor puternice și a curenților puternici, care duc la unirea unor valuri mici pentru a crea o mare cu forță maximă. Unii sugerează interferența constructivă din spatele formării unor astfel de valuri, în care valurile trec unul peste celălalt, întărindu-se unele pe altele. Fenomenul Capuccino Spumarea mărilor este cauzată de perturbarea organismelor prezente pe suprafața apei datorită acțiunii constante a mareelor. De asemenea, spuma mai poate fi creată din „impurităţile” din ocean, cum ar fi sărurile, chimicalele, plantele moarte, peştii descompuși, dar și excrețiile algelor marine. Iar apoi toate sunt amestecate de curenții puternici care, precum niște turbine, formează această spumă. Valurile de maree Un Tidal Bore sau Mascaret este un fenomen natural rar în care un flux de apă creează un val care se deplasează de-a lungul unui râu sau într-un golf îngust, cauzând curgerea apei împotriva curentului fluviului. Aparițiile acestui fenomen au loc în puține locații din întreaga lume. De fapt, pentru a se declanșa, trebuie îndeplinte câteva condiții. În primul rând râul trebuie să se verse direct în mare și să aibă un golf în formă de pâlnie. În timp ce mareele sunt stabile și sosesc la ore fixe, Mascaretele sunt mai puțin previzibile. Dezvoltarea acestora depinde de o serie de factori, inclusiv vântul și adâncimea râului, care se poate schimba între sezoane. Fenomenul poate apărea și zilnic, precum se întâmplă pe lacul fluvial al râului Batang din Malaezia, numit benak. Cel mai mare fenomen are loc de-a lungul râului Qiantang din Hangzhou, China, unde valurile ajung până la 9 metri și călătoresc cu până la 40 de kilometri pe oră. Vuietul valului se aude ore întregi înainte de a se risipi în râu, iar apa din râu se înalță pentru câteva ore după trecerea sa. Pororoca, în zona amazoniană, este un alt loc în care se petrece acest fenomen. Aici fenomenul are loc între februarie și martie și provoacă valuri de până la 4 metri înălțime, călătorind până la 800 km în amonte și pe râurile adiacente! De asemenea valuri care curg împotriva curentului au mai fost întâlnite de-a lungul timpului pe râul Seine (Franța), râul Petitcodiac (Canada) și râul Colorado (Mexic). Vulcanii submarini Avem pe Pământ un număr mare de vulcani activi care adeseori perturbă viețile celor din zonele respective. Similar, fundul mării se confruntă uneori cu erupții vulcanice. Conform rapoartelor, oceanul ascunde cele mai productive sisteme vulcanice de pe Pământ, în cea mai mare parte sub o suprafață de 2.600 de metri. Se estimează că producția anuală de magmă de 75% este produsă prin aceste orificii subterane sau fisuri de pe fundul mării. În timp ce majoritatea vulcanilor submarini activi sunt situați în apele adânci, există și câțiva în ape mai puțin adânci. Aceștia din urmă își dezvăluie adeseori prezența prin descărcarea materialelor deasupra suprafeței. Oamenii de știință sugerează că există mai mult de 1 milion de vulcani submarini, dintre care puțini chiar se ridică peste 1 km deasupra fundului mării în timpul erupției. „Cercuri în recolte” subacvatice Aceste bizare fenomene ale naturii au fost descoperite pentru prima dată în 1995, în sudul Japoniei, sub apele insulei Anami Oshima. Ele au rămas un mister pentru foarte mult timp. În 2011, oamenii de știință au rezolvat într-un final misterul. Creația cercului a fost atribuită peștelui balon. Masculul peștelui are numai 12 centimetri lungime. Acesta crează aceste cercuri complicate când fâlfâie din coadă în scopul de a atrage o parteneră. Marea Gaură Albastră În largul coastei din Belize se regăsește unul dintre cele mai uimitoare locuri din lume, Marea Gaură Albastră, o formațiune circulară cu lungimea de peste 300 de metri și adâncime ce depășește pe alocuri 120 de metri. Modul de formare al acesteia este la fel de inedit ca și aspectul său, în Era Glaciară, s-a format un sistem de peșteri calcaroase. În acel moment nivelul mării era mult mai scăzut, dar când acesta a revenit la cote normale, bolta peșterii s-a prăbușit în apă, formându-se minunata dolină carstică. Anul 1972 este momentul în care cercetătorul francez Jacques Yves-Cousteau, împreună cu o echipă bine organizată, se deplasează în regiune pentru a desluși câteva dintre misterele unicei regiuni. Explorând adâncimile cu un submarin, cercetării francezi au descoperit stalactite imense ce creau un peisaj subacvatic uimitor. Renumele zonei a făcut înconjurul lumii după ce Jacques Yves-Cousteau a publicat un articol cu privire la cele mai bune locuri de scufundări din lume, în topul său aflându-se și Marea Gaură Albastră.