Revenirea în țară Pe baza ordinului ministrului S.S.M., la 6 decembrie 1944, comandantul S.M.R. Nicolae Mauguş, însoţit de șase ofiţeri sovietici – comandorii Vasiliev şi Klinin, precum şi de doi comandanţi de cursă lungă şi doi mecanici – au plecat la Istanbul pentru a readuce la Constanţa motonavele “Transilvania” şi “Basarabia”. Conform dispoziţiunilor date, plecarea din Istanbul urma să se facă la ordinul comandantului Vasiliev, iar răspunderea pe timpul navigaţiei cădea în sarcina comandanţilor români. Misiunea plecată pentru aducerea motonavelor a sosit la Istanbul în ziua de 12 decembrie, unde a contactat autorităţile române şi sovietice din zonă. Cu aprobarea autorităţilor sovietice din Istanbul de a se încărca mărfuri cu destinaţia Constanţa şi în urma diligenţelor depuse pe lângă încărcătorii din Istanbul, s-a ajuns la promisiunea de a încărca o cantitate de valex şi 50.000 de lăzi cu lămâi. Până în ultimul moment, aceste mărfuri nu au mai fost încărcate, întrucât încărcătorii cerând să li se garanteze că mărfurile nu vor fi rechiziţionate, comandantul român nu avea latitudinea de a o face. În ziua de 16 decembrie s-au îmbarcat la bordul m/n „Transilvania” căpitanul de rangul 2 Klinin, comandantul Potipaev şi mecanicul Plavnic, iar la bordul m/n „Basarabia”, comandantul Rimkus, mecanicul Gorski, căpitanul Vasiliev şi comandantul N. Mauguş. După îndeplinirea tuturor formalităţilor, în prezenţa ataşaţilor navali român şi sovietic, în ziua de 18 decemvrie, la ora 12.20, motonavele au părăsit portul Istanbul, în linie de şir, m/n „Basarabia” în cap, iar m/n „Transilvania” la 1000 metri. Deşi timpul era nefavorabil, navigaţia se făcea în condiţii bune. În ziua de 19 decembrie, la ora 11.15, motonavele au intrat în portul Constanţa, m/n „Basarabia” acostând la dana 13, iar m/n „Transilvania” la dana 25. Conform dispoziţiilor autorităţilor ruseşti, după sosirea vaselor s-a ordonat o carantină de 48 ore. La bordul celor două motonave se găseau 10 lăzi izoterme aparţinând C.F.R., 23 lăzi cu inventare S.M.R. şi o geamandură aparţinând Căpităniei Portului Constanţa, care a fost luată de valuri în luna octombrie 1942 şi aruncată pe coastele Turciei. Întrucât Comandamentul Sovietic al Portului Constanţa nu a permis debarcarea şi predarea acestor materiale celor în drept, s-a intervenit pe lângă Biroul Aplicării Armistiţiului din S.S.M., în scopul obţinerii autorizaţiei necesare de la autorităţile sovietice. Începutul anului 1945 a găsit parcul de vase S.M.R. în următoarea situaţie: • s/s „Alba Iulia”, s/s „Ardeal” şi s/s „Dacia”, care au fost preluate de autorităţile sovietice după încheierea Convenţiei de Armistiţiu din 12 septembrie l944, erau utilizate, sub pavilion sovietic, pentru transporturi în Marea Neagră; • Motonavele „Transilvania” şi „Basarabia”, recent aduse la Constanţa de la Istanbul, erau reţinute la dispoziţia Comandamentului Sovietic. Trucul sovietic La cererea Comisiei Aliate de Control de a se ceda U.R.S.S. vase maritime, în conformitate cu art. 11 din Convenţia de Armistiţiu, Comitetul de Direcţie al S.M.R., întrunit în şedinţa din 10 ianuarie, a consemnat în Procesul-verbal nr. 318 Secret, soluţiile de adoptat în cazul în care statul român trebuia să plătească o parte din datoria de război de 300.000.000 $ şi cu vase maritime. În ordinea preferinţei, soluţiile propuse erau: (1) Plata acelei părţi din datoria de război să se facă cu valoarea celor două vase tip “Alba Iulia”. (2) În caz de neacceptare a primei soluţii, din partea U.R.S.S., plata să se facă cu valoarea unei motonave tip “Transilvania” şi a unui cargo tip “Alba Iulia”. În urma hotărârii Comisiei Române pentru Aplicarea Armistiţiului, ministrul S.S.M. a ordonat ca o comisie formată din experţi români, de comun acord cu experţii sovietici, să procedeze la evaluarea vaselor “Basarabia” şi “Ardeal”. Comisia de experţi români, formată din contraamiralul (r) Gheorghe Constantinescu, preşedinte, locotenent-comandorul (r) ing. Aurel Teodoru şi locotenent-comandorul (r) ing. Mihail Alexandrescu, s-a întrunit în ziua de 11 ianuarie 1945, împreună cu experţii Comisiei Aliate de Control, încheind procesul-verbal de evaluare: (1) al vasului de pasageri de tipul “Basarabia”, inclusiv adaosul de 15% la preţul anului 1938, la suma de 1.462.932 USD; (2) al vasului mixt de tipul “Ardeal”, inclusiv adaosul de 15% la suma de 265.716 USD. În ziua de 14 ianuarie, ora 14.30, m/n „Transilvania” şi „Basarabia”, cu echipaje româneşti şi sovietice, au plecat din Constanţa, spre Odessa, având la bord 900 de răniţi sovietici. În ziua de 29 ianuarie s-a prezentat la bordul m/n „Basarabia”, la Odessa, o comisie sovietică, pentru preluarea motonavei. Pentru predarea navei şi a obiectelor diverselor servicii s-a acordat un termen de 24 ore. Echipajul m/n „Basarabia” a primit ordin să părăsească vasul, trecând pe m/n „Transilvania”, cu excepţia a trei ofiţeri mecanici şi a unui ungător, care au fost păstraţi la bord. Cu Raportul Confidențial nr. 121 din 5 februarie 1945, comandorul (r) Alexandru Știubei, inspectorul general al Vapoarelor S.M.R., înainta Comisiei de Armistițiu Constanța următorul Protest: „Am onoarea a vă aduce la cunoștință că în ziua de 29 ianuarie 1945 s-a prezentat la bordul m/v «Basarabia» o comisiune sovietică, pentru preluarea acelei motonave. Pentru predarea navei și obiectelor diverselor servicii, s-a acordat un termen de 24 ore; în afară de serviciul mașinii, care a fost predat de către șeful mecanic român celui sovietic, după inventarul mașinii și a listei de materiale și piese de rezervă ce avea la bord, celelalte servicii au fost predate cu inventare sumare întocmite de comisiunea sovietică în limba rusă. Documentele de predare și primire, întocmite în limba rusă, au fost semnate de comandantul român și șefii de servicii români, fără să fi putut verifica conținutul lor, lipsind un interpret. Nu s-a încredințat comandantului nici un exemplar din actele semnate, astfel că Serviciul Maritim Român nu posedă încă nici un act că m/v «Basarabia» a fost predată U.R.S.S. Predarea acestei motonave nefăcându-se cu forme în regulă, după inventare și în prezența unui interpret, în numele Serviciului Maritim Român fac toate rezervele în ce privește exactitatea celor trecute în actele întocmite și a eventualelor nepotriviri cu inventarele românești ale navei. Echipajul m/v «Basarabia» a primit ordin să părăsească vasul, trecând pe m/v «Transilvania», afară de trei ofițeri mecanici și un ungător, care au fost păstrați la bord. În ziua de 30 ianuarie 1945, m/v «Transilvania» a primit ordin de la autoritățile sovietice să debarce la uscat toate lăzile și materialele care se găseau în magazia nr. 1, justificând această măsură ca fiind necesară a goli magazia pentru a îmbarca munițiuni și echipamente militare. În magazia aceasta se găseau cele 23 de lăzi cu veselă și lenjerie care constituiau un stoc de rezervă a magaziei S.M.R. din port, în vederea armării unei a treia motonave și care fuseseră îmbarcate pe m/v «Transilvania» la 19 iunie 1941, înainte de plecarea sa la Istanbul, cu scopul de a fi puse la adăpost de bombardamentele aeriene asupra Constanței. Despre aceste 23 de lăzi v-am raportat în repetate rânduri, cerându-vă aprobarea de a fi debarcate întrucât nu făceau parte din inventarele motonavelor. În afară de aceasta, în magazia nr. 1 de la m/v «Transilvania» se mai găsea și un stoc de materiale de inventar și materiale consumabile pentru mașină, a căror tablou se alătură și care fuseseră îmbarcate tot în 1941, ca și cele 23 de lăzi, pentru a fi puse în siguranță. Aceste obiecte și materiale nu făceau parte din dotația m/v «Transilvania», ci aparținea magaziei de la uscat. După debarcarea celor 23 de lăzi și a materialelor din magazia nr. 1, nu s-au îmbarcat munițiuni sau echipamente militare, ci numai 100 tone de nisip, lest, însă în magazia nr. 2 și magazia nr. 3. Pentru lăzile și materialele debarcate nu s-a întocmit nici un document de către autoritățile sovietice. În numele Serviciului Maritim Român, protestez formal contra ridicării ilegale și fără nici o formă a celor 23 de lăzi și a materialelor din tabloul alăturat, care se aflau în magazia nr. 1 a m/v «Transilvania»”. Motonavele „Transilvania” şi „Basarabia” s-au înapoiat la Constanţa în ziua de 4 februarie 1945, ora 12.30, venind de la Odessa. Aceste motonave au continuat să efectueze transporturi între Constanţa şi porturile ruseşti. În afara m/n „Basarabia” şi s/s „Alba Iulia”, care au fost cedate U.R.S.S. în cadrul Convenţiei de Armistiţiu, m/n „Transilvania” şi s/s „Ardeal”, rămase în proprietatea S.M.R., erau la dispoziţia autorităţilor sovietice pentru transporturi în legătură cu ducerea războiului, în cadrul aceleiaşi Convenţii de Armistiţiu. La cererea S.S.M. - Serviciul Aplicării Armistiţiului, s-a calculat chiria cuvenită acestui serviciu pentru vapoarele „Alba Iulia” şi „Basarabia” (până la cedarea lor U.R.S.S.), precum şi pentru m/n „Transilvania” şi s/s „Ardeal”, folosite de Înaltul Comandament Aliat pentru transporturi, în cadrul art. 10 din Convenţia de Armistiţiu. Totalul chiriei cuvenită S.M.R. până la 31 martie 1945 însuma 245.576.097 lei, repartizată astfel: Pentru vasele de pasageri „Transilvania” şi „Basarabia” s-a calculat chiria prevăzută în Decizia Ministerială nr. 240 din 2 februarie1945 pentru vasele de pasageri fluviale, în raport cu puterea în C.P. a vapoarelor. Pentru vasele „Ardeal” şi „Alba Iulia” s-a calculat o chirie minimală de 70 lei per tonă pe zi. Conform aprobării Comisiei Române pentru Aplicarea Armistiţiului, s-au întreprins demersurile necesare pentru plata sumei ce se cuvenea S.M.R.-ului drept chirie din creditul deschis prin Legea nr. 502, publicată în ,,Monitorul Oficial” nr. 236 din 12 octombrie 1944. Preluat abuziv și ultimativ de către U.R.S.S., în numele așa-ziselor prevederi ale Convenției de Armistițiu, pasagerul „Basarabia”, rebotezat „Ukraina”, avea să intre în serviciul Companiei de navigație de la Odessa, fiind modificat și repus în exploatare în anul 1948. A supraviețuit încă patru decenii, sfârșind prin a fi redenumit „Ina” și vândut, în 1988, Pakistanului, care l-a tăiat la fier vechi.