Impactul psihosocial lăsat de plecarea în voiaj asupra familiilor de navigatori este un subiect neglijat de statistica psihologică. Absența îndelungată de acasă atrage după sine un nivel mai crescut de stres în rândul nevestelor de navigatori și un grad de frustrare mai înalt al copiilor. Cu cât familiile sunt mai tinere și copiii mai mici cu atât durerea despărțirii pare statistic mai mare. Însă cercetarea psihologică de profunzime relevă faptul că familiile mature nu suferă mai puțin în aceste perioade, ci cumva, recurg prin experiență, la metode alternative de adaptare la situație.

Soțiile de navigatori au, conform propriilor relatări, două vieți. O viață liniștită, entuziastă și lipsită de griji majore atâta timp cât jumătatea se află acasă. Și încă o viață încordată, plină de sentimente de împovărare, stres și singuratate atunci când el se află în voiaj. Sursa principală de stres pentru femei este de natură decizională. Fie că este vorba de alegerile impuse de îmbolnăvirea copiilor, de diverse reparații necesare casei și mașinii, sau de alte situații neprevăzute, simplul fapt că sunt nevoite să ia aceste decizii singure, fără a putea să se sfătuiască cu soțul navigator, reprezintă cea mai grea încercare mentală din timpul voiajului.

Pe locul secund ca și solicitare psihică sunt grijile legate de securitatea voiajului în care se află navigatorul, temeri pricinuite cel mai adesea de propriile gânduri și nu de vreo amenințare reală. O parte dintre ele consideră cea mai grea perioadă ca fiind cea de la începutul voiajului, când sunt nevoite să își readapteze și reorganizeze întregul program, iar o parte apreciază finalul ca fiind cel mai dificil, din pricina acumulării oboselii și a nivelului din ce în ce mai crescut de nerăbdare legată de sosirea navigatorului acasă.

Dublul rol ce impune asumare, acela de mama și de tată pentru copii, copleșește psihologic majoritatea soțiilor de marinari, mai ales având în vedere și schimbările comportamentale prin care trec cei mici odată cu plecarea tatălui pe mare. Însă, comparativ cu femeile ce încă nu au copii, la care sentimentul de singuratate este cel mai intens resimțit ca efect negativ, alături de lipsa unui suport emoțional adecvat, copiii par să alunge această trăire de solitudine prin simpla existență și prin faptul că le ocupă mamelor timpul liber.

Cu toate aceste dezavantaje ale profesiei soțului navigator, 88% din respondente au apreciat că nu regretă stilul de viață al familiei, considerând drept avantaje beneficiile materiale, lipsa grijilor financiare, cât și dispariția rutinei din viața de cuplu, inerentă oricărei alte familii. Acestea au considerat calitatea timpului petrecut împreună în momentele de staționare ca fiind superioară comparativ cu familiile în care ambii soți lucrează „la uscat”.

Optimă pentru atenuarea nivelului de stres, este considerată de către doamne, perioada de 3-4 luni de voiaj asociată cu 3, 4, 5 sau chiar 6 luni petrecute acasă. Iar în perioada în care sunt singure, majoritatea socializează mai mult întrucât simt nevoia de suport social pentru a compensa cumva lipsa de comunicare emoțională din familie.
În ceea ce priveste copiii, aceștia resimt diferențiat lipsa tatălui, în funcție de propria personalitate.

Oarecum, evoluția comportamentală este ciclică, doar modurile de manifestare diferă. Principala trăire a celor mici este frustrarea. Într-o primă etapa a absenței tatălui, resimt o nevoie de restabilire a regulilor, iar exteriorizarea acestei nevoi apare ca toleranță mai scazută la reguli noi, încercarea de a încălca normele stabilite de mamă precum și agitație în situații sociale nemaiîntâlnite. Toate acestea durează maxim o lună, după care poate interveni o altă fază, cea legată de anxietatea de separare împreună cu temerea de a nu pierde atenția părintelui rămas. Cu timpul, aceste efecte se mai diminuează ca intensitate, rămânând numai sentimentul de lipsă a tatalui.

Efectele psihosociale negative ale absenței navigatorului asupra familiei pot fi diminuate prin comunicarea mai intensă în timpul voiajului. Suportul emoțional acordat soției, precum și împărtășirea din experiențele profesionale întâmpinate, pot crea o coeziune familială sporită.


Sondaj realizat în perioada iulie – octombrie 2019 asupra a 207 femei, soții de navigatori români, cu vârste cuprinse între 29 și 63 de ani.