Comandantul și interacțiunea socială de la bord


Revista: Revista nr.3 (11)
Capitol: Viața pe mare
Pagina: 32-33
Autor: Alina Telea - Psiholog

Cod articol: #11-10-177
Link: http://revistacapcompas.ro/reader/revista-nr-11/32-33

Atmosfera moral psihologică a oricărei echipe de la bord este determinată de mai mulți factori fizici, interrelaționali, stil de conducere, condiții de muncă, competență profesională a colegilor, însă personalitatea și modul de lucru al comandantului are una dintre cele mai puternice rezonanțe asupra climatului de la bord și a stării psihice a membrilor de echipaj.

Imaginea comandantului de succes se evidențiază printr-o serie de trăsături personale a căror listă pare fără sfârșit: loialitate, stimă de sine, agilitate mintală, inteligență emoțională, rezistență la factorii de stress, raționament social, spirit de sacrificiu și multe altele. Însă dacă privim obiectiv aceasta autoritate unică sub controlul căreia se desfășoară întreg ciclul vieții cotidiene, vom constata că greutatea responsabilității totale asupra navei apasă greu pe umeri. Și, inevitabil, fiecare comandant își modelează în timp, prin experiență, stilul propriu de conducere care să îi asigure confortul mental al siguranței.

Două prime categorii în care îi putem clasifica sunt extroverți și introverți.

Un comandant extrovert încearcă să creeze o legatură cu aproape fiecare membru de echipaj, cu accente mai mult sau mai putin personale. Este sociabil, se simte mereu bine în compania colegilor de la bord, devine chiar liantul lor. Sunt spontani, reacțiile lor sunt de cele mai multe ori rapide, însă îi pot și obosi pe membri de echipaj cu întrebările constante și entuziasmul permanent. Sunt persoane flexibile la schimbare ce leagă cu ușurință noi legături interpersonale și au capacitate de adaptare rapidă la situații.

Un comandant introvert evită pe cât posibil compania colegilor. Preferă să se retragă în cabină decât să socializeze, împărtășește cu dificultate informațiile primite, nu dezvăluie foarte multe despre propria persoană și își alege prieteniile cu mare grijă. Nu face eforturi să îi cunoască mai în amănunt pe cei din subordine și simte că nu se poate concentra în preajma prea multor persoane. Sunt mai predispusi la stres profesional, tocmai datorită faptului că nu își acordă oportunități de verbalizare a trăirilor interioare.

O altă categorizare a tipurilor de comandanți îi împarte în funcție de stilul de conducere:

Comandantul autocratic are tendința permanentă să își domine subalternii. Consideră că sarcina sa este strict de a-i informa în legatură cu sarcinile trasate și nu dorește să primească niciun fel de sugestie sau opinie de la cei din jur. Aceasta tendință vine dintr-o profundă neîncredere în ceilalți membri de echipaj și în capacitățile lor profesionale.

Acest stil de conducere este eficient, însă pe termen scurt și mai ales în situații de criză, trezind în navigatorii de la bord rezistență și agresivitate pasivă, ceea ce pe parcursul a câteva luni bune de voiaj se transformă într-o presiune interrelațională generatoare de conflicte.

Comandantul democratic este cel care încurajează și ascultă opiniile celorlalți, însă își păstrează privilegiul de a lua decizia finală. Este cel mai apreciat tip de comandant, deoarece le insuflă subordonaților încredere, sentimentul de coeziune a echipei, deși nu întotdeauna creditul oferit este sincer. Deseori, în spatele acestor încurajări de exprimare a părerilor, stau interese legate de creșterea popularității sau doar de investigare a pregătirii profesionale a membrilor de echipaj.

Comandantul liberal deleagă decizii, deleagă atribuțiuni, ascunzâdu-se în acest fel de responsabilitatea totală inerentă funcției. Poate părea încurajator, însă în momentul în care rezultatele obținute nu sunt pozitive, acesta nu își asumă răspunderea celor întâmplate, precum comandantul democratic. Aceste reacții pot provoca în rândul echipajului frustrare, nemulțumire și pierderea încrederii în echipa de la bord.

Cert este că stilul de conducere ar trebui adaptat în funcție de caracteristicile grupului. Unii au nevoie de mai multă disciplină decât înțelegere, pentru alții e mai eficientă recunoaștea meritelor decât directivele, depinde de la colectiv la colectiv.

Un comandant eficient învață de la echipaj la echipaj cum să creeze climatul psihosocial optim pentru implicarea lor cât mai eficientă în realizarea sarcinilor.

Așteptările navigatorilor legate de interacțiunea cu liderul lor sunt legate atât de partea relațională cât și de cea profesională:

• Să fie informați corect și la timp de orice aspect care îi vizează;

• Să fie bine pregătit profesional, astfel încât aceștia să găsească în el un sprijin în situațiile incerte;

• Să fie corect și imparțial cu toți membrii de echipaj;

• Să se preocupe de bunăstarea lor și de climatul de la bord, nu numai de aspectele profesionale;

• Să aibă stabilitate emoțională și reacții juste în situații tensionate legate de operarea navei;

• Și, nu în ultimul rând, își doresc ca acesta să încerce să îi cunoască, să acorde importanță factorului uman, astfel încât ei să nu reprezinte pentru comandant entități nediferențiate.