Se întorc corăbiile călătoare
din ţări îndepărtate şi insule parfumate,
în lemnul lor tare
au foşnet de cedri şi chiparoşi,
împrăştie lămâile şi portocalele
şi mandarinele din mandarini
care rodesc pe an de două ori
ramuri de măslini îşi scutură lacrimile
frunze de dafin topesc curmalele
şi mirodenii aduc miresmele
din mari grădini cu flori.
Vin lin, gânditoare, spre ţărmul cu pomi.

Vin de departe, corăbii uitate
după goana îngustă
înţepând cuvinte furioase
în altă ureche,
vin răsuflând uşurate
desculţe îşi numără puii
şi îi lasă să le mângâie catargele,
aleargă şoptit un verb sec.
Necunoscuţi rămân munţii din adâncul mării,
nescrisele arii rup firul în jur
de privire.