La țărmul mării să nu m-aștepți în van,
Toate visele noastre plutesc în derivă.
Suntem ca două picături într-un ocean,
Tu, naufragiat, eu în tăceri captivă…

La țărmul mării, ca o sirenă rătăcită,
N-am să te-aștept, mă pierd în ploi,
Noi am trăit iubirea ca pe o ispită,
Nu ca un zbor spre infinit, în doi!

La țărmul mării nu se mai nasc priviri
Ce ard și strălucesc ca stelele pe cer,
Voaluri de corali se-aștern pe amintiri,
Iubirea, ca adâncul mării, e un mister.

Vapoare doar se mai întorc din larg,
De dor gonite și de-o îmbrățișare.
Iubirea noastră, în valuri ce se sparg,
A naufragiat și s-a pierdut în zare!