Cu cât diferența dintre condițiile de mediu și caracteristicle corpului uman este mai mare, cu atât efortul adaptativ este mai intens și, prin urmare, variabilitatea comportamentului este mai mare. Astfel, efortul adaptativ influențează, câteodată fără a ne da seama de acest lucru, atât performanța psihică, cât și sfera emoțională și comportamentul interpersonal. Costurile unui efort de adaptare la un mediu mai puțin prietenos cu corpul uman sunt resimțite psihic pe termen lung sub forma oboselii continue, stării de spirit negativă, degradării relațiilor colegiale și, implicit, deteriorării performanțelor profesionale ale persoanei în cauză.
%img:articole-10/art140-1,left%
Temperatura ridicată produsă fie de utilizarea costumelor de protecție, de efortul fizic prelungit sau de echipamentele de la bord care generează caldură, induce asupra navigatorilor unul dintre cele mai agresive tipuri de stres fiziologic și psihologic. Operarea navei în zone geografice cu temperaturi extreme în anotimpurile calde acutizează și mai mult disconfortul termic.

Temperatura maximă la care capacitatea intelectuală rămâne neatinsă este de 29,5°C, însă doar pentru 2 ore. În cazul în care gradele cresc până la 40-42°C, performanța intelectuală este relativ normală doar pentru o oră. Căldura este capabilă să inducă sentimente de miraj, distorisuni vizuale, scăderea sensibilității tactile cât și diminuarea acuității vizuale și a atenției. La toate acestea se adaugă o stare de nervozitate și anxietate fără cauză aparentă.

Dexteritatea are și ea de suferit de pe urma căldurii. Coordonarea mișcărilor manuale este deficitară la temperaturi de peste 32°C. Expunerea de peste 6 ore la o temperatură ambientală mai mare de 32-35°C, în condițiile realizării unor sarcini profesionale, provoacă o stare de slăbiciune, amețeală, iritabilitate și diminuarea poftei de mâncare.

În ceea ce privește utilizarea echipamentului de protecție, din păcate, acesta are și dezavantajele intensificării senzației de căldură și reducerii eficienței mecanismelor de termoreglare. Chiar folosirea căștii de protecție determină o creștere a temperaturii la nivelul capului, prin împiedicarea disipării căldurii. Transpirația, cu menirea sa de reglare a temperaturii corpului, devine brusc un alt inconvenient prin acelerarea respirației și, implicit, a procesului de oxigenare a sângelui, ceea ce afectează negativ performanțele navigatorilor.

În plan fiziologic, are loc o mobilizare cu scopul adaptării, prin intensificarea activității cardiovasculare și endocrine, care poate persista și după ce acțiunea factorilor de mediu a trecut și care își aduce și ea contribuția, bineînțeles, la starea de oboseală generalizată. Reglarea termică a organismului este realizată prin transpirație și vasodilatare, însă și aceste mecanisme depind de gen, vârstă și capacitatea de efort a organismului. Cu cât excesul de greutate este mai mare iar capacitatea de efort mai mică, cu atât adaptarea la caldură este mai anevoioasă.

Temperatura scăzută, cu care se confruntă navigatorii în special în condiții de desfășurare a operațiunilor în timpul iernii, poate implica hipotermia extremităților cu efecte de pierdere temporară a sensibilității acestora sau expunerea îndelungată a întregului organism, consecințele reflectându-se direct asupra stării psihice, prin afectarea vigilenței, creșterea timpului de reacție, îngreunarea memoriei și capacității de raționare. Un mediu de lucru extrem de friguros aduce după sine și tulburări de somn, stare de iritabilitate, atitudine critică la adresa celorlalți și dificultăți de concentrare. Adaptarea la temperaturile scăzute se bazează pe generarea de căldură prin tremurat și intensificarea metabolismului, ceea ce implică faptul că persoanele mai robuste vor rezista mai bine în aceste condiții.

Zgomotul. Funcționarea motoarelor navale produce o ambianță sonoră de intensitate ridicată, făcând din zgomot un agresor important al aparatului auditiv. Studiile statistice au evidențiat faptul că 13% din navigatorii care au petrecut cel puțin 15 ani în voiaje au fost diagnosticați cu hipoacuzie, pe când procentul celor afectați, din sala mașinilor, este mult mai mare, ajungând până la 47%, după 15 ani lucrați în acest mediu.

Efectele zgomotului în planul fiziologic sunt înregistate la nivelul frecvenței cardiace și respiratorii, precum și în circulația cerebrală. O activitate profesională desfășurată constant la 60-85 dB conduce, în timp, la hipertensiune.

Vibrațiile însoțesc inevitabil funcționarea anumitor tipuri de nave și, spre deosebire de zgomot care afectează un singur organ receptor, vibrațiile lezează întregul organism. Focalizarea oculară este cea care suferă cel mai mult în urma vibrațiilor prelungite, ceea ce aduce un grad de dificultate sporit activității de urmărire a echipamentelor de bord. Expunerea prelungită la un nivel ridicat de vibrații poate provoca un deficit al circulației sanguine la nivelul extremităților iar efectul global al vibrațiilor, adesea neglijat, generează oboseala suplimentară.
%img:articole-10/art140-2,left%
Kinetoza, denumită și răul de mișcare, afectează un procent de 62% din navigatori, în special la începuturile carierei maritime. Simptomele de manifestare includ greața, voma, durerile de cap, somnolența și amețeala, dar și simptome ce cauzează și alterarea stării psihice: anxietate, deprimare, dificultăți de concentare, vigilență scăzută și erori motrice. Cauza principală a apariției acestui sindrom este discrepanța dintre informațiile primite pe cale vizuală și pe cale vestibulară.

Cu cât resursele individuale se combină în mod mai armonios cu condițiile de la bordului navei (temperatură, umiditate, nivelul zgomotului, calitatea echipamentelor) cu atât se constată o creștere a nivelului performanțelor intelectuale și profesionale per total.