Deşi considerată, prin excelenţă, o meserie pur bărbătească, riscantă şi deci esclusivistă, marinăria are şi în România câteva celebrităţi feminine, care le conferă actualelor practicante din Marina Militară sau Comercială atuul performanţei.

Cu toată ostilitatea masculină şi în pofida spiritului conservator al unor epoci apuse, româncele s-au aflat pe puntea de comandă a unor ambarcaţiuni şi nave comerciale încă din perioada interbelică. Fie că a fost o afacere de familie - cazul Irinei Constantziu Vlassopol, un privilegiu regal - cazul principesei Ileana sau o mare ambiţie – cazul c.l.c. Angela Lefterescu, ele au fost deschizătoare de drumuri pentru actualele aspirante sau ofiţeri maritimi, absolvente ale Academiei Navale „Mircea cel Bătrân, Universităţii Maritime Constanţa sau Şcolii Militare de Maiştri a Forţelor Navale „Viceamiral Ioan Murgescu”.

După 1990, profesia s-a liberalizat pentru reprezentantele sexului frumos, astfel încât femeia-ofiţer sau maistru militar a devenit o prezenţă obişnuită la bordul navelor de luptă şi comerciale.

O afacere de familie

Irina Constantziu Vlassopol, fiica generalului de divizie Mihail Constantziu, comandantul Diviziei 2 Cavalerie Iaşi, s-a născut în capitala Moldovei, la 19 iunie 1900. După absolvirea cursurilor primare şi liceale în mai multe garnizoane prin care s-a perindat tatăl său, Irina a lucrat la o întreprindere forestieră şi ulterior la sucursala Cernăuţi a Băncii Marmorosch Blank et Co.

La 18 februarie 1930, Căpitănia portului Brăila i-a eliberat Livretul de marinar cu nr. 270, devenind astfel prima femeie ofiţer din Marina Comercială română. În acelaşi an s-a căsătorit cu Spiridon Vlassopol, ofiţer de rezervă al Marinei Militare Române. La insistenţele sale, acesta a închiriat de la Serviciul Maritim Român cargoul Oituz de 5400 tone, construit la Rostock în 1905. Postul de ofiţer maritim III a fost ocupat de tânăra şi gingaşa sa soţie, care s-a preocupat îndeaproape de aprovizionarea cu alimente, evidenţa cheltuielilor şi a conturilor şi navlurile. Distinsa moldoveancă a navigat ca ofiţer asistent pe Oituz (1 octombrie 1930 - 1 aprilie 1932), pe pasagerul Dacia (20 februarie 1930) şi mulţi ani pe cargoul Ing. N. Vlassopol.
Alături de soţul său, Irina s-a experimentat în arta navigaţiei şi a deprins tainele astronomiei şi ale conducerii navei. Ofiţerul secund, fără uniformă de marinar şi şapcă, a traversat Oceanul Atlantic până în Argentina, uimind lumea porturilor prin silueta zveltă şi plină de feminitate. „Ea are mâini frumoase cu unghii DOAMNELE MĂRII lăcuite şi buze roşii. Nu este tunsă scurt, ci îşi poartă părul negru strâns la ceafă într-un coc graţios. Este îmbrăcată într-un costum care aici s-ar purta la promenadă, pe faleză: jachetă şi pantofiori de lac, sweater alb cu o ancoră brodată chiar pe locul unde marinarii îşi fac tatuajul. Ea pare că joacă un mic rol, dar aflăm curând că aceasta este chiar o realitate ... este ofiţer secund”. În urma divorţului intervenit în anul 1936, Irina s-a debarcat, invocând motive de sănătate.

Prin Înaltul Decret Regal nr. 3117 din 4 septembrie 1937, semnat de regele Carol al II-lea şi Radu Irimescu, ministrul Aerului şi Marinei, a fost distinsă cu „Medalia Maritimă” clasa a III-a navigant, „pentru dragostea cu care a îmbrăţişat marea, secondând tot timpul pe comandantul vaporului românesc Ing. Vlassopol”. Distincţia i-a fost înmânată personal de regele Carol al II-lea, la 15 august 1937, cu prilejul Zilei Marinei Române.

După cel de-al doilea război mondial, Irina Constantziu a trăit drama originii sale burgheze, fiind nevoită să-şi câştige existenţa ca femeie de serviciu în Bucureşti, unde s-a stins la finele anilor '70. Cu toată umilinţa sărăciei şi a ignoranţei sistemului comunist, nu a ezitat să corespondeze cu Muzeul Marinei Române, căruia i-a încredinţat o parte din însemnările memorialistice şi fotografiile sale.

O sirenă princiară

Născută la 5 ianuarie 1909 la Bucureşti, la 19 ani principesa Ileana a României, principesă de Hohenzollern, arhiducesă de Austria şi stareţă ortodoxă sub numele de Maica Alexandra, a susţinut examenul pentru obţinerea brevetului de ofiţer de bord clasa I (secund). „În zilele de 1 şi 2 octombrie 1928, comisia pentru examinarea comandanţilor pentru căpitani, secunzi şi mecanici la mare, compusă din comandorul Petre Bărbuneanu, preşedinte, comandorul (r) Constantin Negru, căpitan-comandorul (r) Ştefan Popescu, căpitanul Nicolae Bardescu, medicul căpitan Gheorghe Brezeanu, examinează şi pe A.L.R. Principesa Ileana pentru brevetul de ofiţer de bord clasa I (secund). În ziua de 1 octombrie A.S.R. Principesa Ileana a trecut examenul medical asupra vederii şi examenul scris la un loc cu toţi candidaţii, iar în ziua de 2 octombrie a trecut examenul oral şi practic. La examenul oral, preşedintele comisiei pune A.S.R. următoarea chestiune: Trigonometrie (să se arate care sunt liniile trigonometrice; rezolvarea unui triunghi dreptunghic); Lucrări pe hartă (transformarea unui drum adevărat în drum la compas de la Balcic la Constantinopol); Meteorologie (barometru înregistrator şi presiunea atmosferică); Navigaţia (citirea unui unghi la sextant şi urmărirea soarelui cu sextantul); Manevre (manevra de întoarcere a yachtului «Isprava» cu velele şi cu maşina; salvarea unui om în pericol de a se îneca şi primele ajutoare după scoaterea din apă a înecatului; luminile de poziţie la vasul cu aburi şi cu pânze; semnalele de întoarcere cu fluierul; semnalele de ceaţă cu fluierul; semnalele unui vas în imposibilitate de a manevra.). La partea practică, A.S.R. Principesa Ileana a manevrat canoniera «Ghiculescu» pentru a pleca şi acosta la cheu.

În urma acestui examen, principesa a obţinut media 8 şi a fost declarată reuşită, în care scop s-a încheiat un proces verbal care s-a înmânat principesei în careul canonierei Ghiculescu, cu care ocazie preşedintele spunea:

«Alteţă Regală, Comisiunea a constatat cu deplină satisfacţie pregătirea desăvârşită pe care A.V. R. aţi dovedit în faţa ei, cu ocazia examenului ce l-aţi depus pentru obţinerea brevetului de ofiţer de bord clasa a II-a. Comisiunea a mai constatat cu mândrie că A.V. R. aţi fost prima femeie româncă care a căutat să pătrundă secretele şi misterele artei marinăreşti. În urma acestui examen, noi vă declarăm reuşită pentru obţinerea brevetului de ofiţer de bord clasa a I-a şi vă dorim ca în sesiunea următoare să vă putem examina pentru obţinerea brevetului de căpitan de cursă lungă, fiind siguri că A.V. R., prin muncă ce veţi depune şi prin aptitudinile cu care sunteţi dotată, veţi reuşi. Noi vă felicităm pentru succesul obţinut şi vă urăm reuşită deplină în întreprinderile ce le veţi încerca pe calea mării. Să trăiţi Alteţă Regală!»

Principesa a navigat adesea pe Marea Neagră, între Constanţa şi Balcic, cu yachtul Isprava. Prin Î.D.R. nr. 3121 din 4 septembrie 1937, la 15 august 1937 Alteţa Sa Imperială Arhiducesa Ileana a fost distinsă cu „Medalia Maritimă” clasa I Navigant, „pentru dragostea neţărmurită faţă de mare. A obţinut primul brevet lungă cursă, dând dovadă de cea mai mare pricepere. A condus primul yacht «Isprava» înfruntând cu mare curaj marea, expunându-şi chiar viaţa. A acordat neîntrerupt şi în modul cel mai larg înaltul sprijin pentru dezvoltarea spiritului marinăresc”.

În împărăţia apelor

Cine trece prin Fălticenii Lovineştilor, ai lui Matei Millo, Artur Gorovei, Nicu Gane, Mihail Sadoveanu, Nicolae Labiş, Jules Cazaban, Grigore Vasiliu-Birlic, Dimitrie Hârlescu sau Sofiei Coce-Chrisoscoleu şi va avea răgazul să viziteze, pe strada Sucevei nr. 91, Galeria Oamenilor de Seamă din acest binecuvântat de Dumnezeu colţ de lume, va fi plăcut surprins să descopere că printre celebrităţile târgului se numără şi un comandant de cursă lungă. În virtutea unei camaraderii gazetăreşti, doamna Rodica Simionescu, iniţiatoarea unei serii de biografii feminine inaugurată cu volumul „Angela Lefterescu - un căpitan de cursă lungă”, mă solicitase în mod amical să-i intermediez lansarea acestei cărţi în târgul de baştină al navigatoarei. Pe timpul unui scurt concediu, petrecut în zonă, în „Împărăţia apelor”, cu asentimentul primarului şi al conducerii muzeului, am stabilit ca evenimentul să aibă loc pe 24 septembrie 1999.
Întâlnirea de suflet cu fălticenenii - adorabili ca gazde şi exuberant de mândri când este vorba de unul de-al lor „ajuns mare” - a avut loc în sala de festivităţi a nu mai puţin celebrului Liceu „Nicu Gane”. După consumarea clipelor emoţionante până la lacrimi ale revederii cu foşti colegi şi prieteni ai eroinei, ne-am deplasat la Primărie. La primul punct al ordinii de zi a şedinţei Consiliului local figura acordarea titlului de cetăţean de onoare comandantului de cursă lungă Angela-Teodora Lefterescu. Eram de două ori în culmea fericirii: o dată, pentru aparţineam şi rămăsesem ataşat sufleteşte acestor meleaguri natale, literar delimitate de Nada Florilor şi Dumbrava Minunată şi, în al doilea rând, pentru că, profesional, aparţineam aceleeaşi bresle.

Atât de scumpa la vorbă şi sobra doamnă Angela avea roua valurilor vieţii în privirile sale încăpătoare parcă şi pentru un ocean întreg. Cea care urcase pe Steaua Română din curiozitatea adolescenţei, captivată de mare, ţinuse cu încordarea unui mus timona remorcherului Filimon Sârbu, se hârşise executând manevre de acostare cu Octombrie Roşu, îi secondase pe comandanţi pe Trotuş, Jiul, Polar I, Dorna şi îşi exercitase cu atâta eleganţă prerogativele de comandant pe Ceahlău, redevenise, în oraşul natal, fiica Mariei şi a lui Vespasian Socoleanu, om de vază şi de mare ispravă pentru concitadinii săi.