Cap compas

ISSN 2559-1053

Revista nr. 1(13), Pagina 14-15

Cod: 13-8-200


Sănătate și siguranță

Performanța senzorială la bord sau cum ne pot înșela propriile simțuri

Alina Telea, Psiholog

Like
Unlike
+655

Starea psihică influențează percepția, percepția influențează comportamentul și performanța. Este o legatură inviolabilă, iar cunoașterea principalelor fenomene psihologice întâlnite la bord își poate aduce aportul la îmbunătățirea eficienței profesionale.

Ne bazăm permanent pe propriile simțuri pentru a ne forma imaginea despre realitate, considerând că organele senzoriale ne transmit stimulii exteriori în mod adecvat. Și totuși percepțiile trec mai întâi prin filtrul mental, unde se asociază sau nu cu experiențele și cunoștințele anterioare, și în funcție de aceste asocieri, primesc valoarea subiectivă pe care le-o atribuie inconștientul nostru.

De exemplu, percepția distanței și a mărimii sunt legate, în principal din cauza formei concave a retinei, care creează așa numita „constanță a mărimii”: obiectele văzute la distanță nu sunt percepute mental ca micșorate, ci de aproximativ aceeași mărime. Aceasta eroare de percepție apare din cauza creierului, care nu organizează informația reprodusă bidimensional în spatele ochiului, ci mai degrabă folosește informațiile despre adâncimea spațiului pentru a aproxima poziția acestor elemente (cu alte cuvinte, cu cât este mai departe, cu atât trebuie să fie mai mare).

Pe timpul nopții sau pe timp de ceață, atunci când mediul nu oferă decât informații lacunare despre spațiul din jur, orice interpretare este posibilă, crescând astfel riscul de erori în apreciere. De exemplu, în condiții de ceață și cu vizibilitate scăzută, navele din mediu apar ca fiind de două ori mai îndepărtate, față de o percepție în condiții meteorologice favorabile. Ca și consecință, de aici apar greșelile de interpretare a vitezei cu care se deplasează orice navă din zonă, datorită acestei prime estimări greșite a distanței.

În aceste condiții de vizibilitate redusă apar erori de percepție și în funcție de gradul de contrast între nava aflată în mișcare și mediu. Cu alte cuvinte, cu cât contrastul este mai scăzut, cu atât percepem nava ca fiind mai îndepartată și mai mare.

Această eroare se datorează experienței cerebrale anterioare care a fixat informația conform căreia obiectele aflate la distanță mai mare sunt conturate mai slab decât cele aflate în apropiere.

Ceața afectează de asemenea și simțul orientării iar celelate simțuri sunt nevoite să suplinească percepția deficitară. De exemplu, observarea tangajului este mult mai utilă în aprecierea direcției de mers pe timp de ceață decât văzul sau recunoșterea intuitivă a drumului. Relația mentală dintre distanță și mărimea percepută este mai mult sau mai puțin constantă, în sensul că mentalul nostru apreciază că, în condiții de ceață, un obiect mai puțin definit, ca fiind localizat mai departe.



Oamenii au tendința de a face mișcări circulare, în sensul acelor de ceasonic atunci cand sunt expuși la ceața intensă care le blochează stimuli din exterior. Aceste mișcări circulare sunt atat de reduse încât rămân la nivel subliminal și nu sunt percepute de sistemul propriu responsabil cu echilibrul.

O altă iluzie optică des întâlnită în navigație, ce cauzează probleme în manevra navei, este legată de tendința de a aprecia mărimea navei ca fiind mai mare decât spațiile goale. Această îngrijorare apare în momentul în care pilotul încearcă să îndrume nava spre un spațiu rămas liber dintr-o zonă destul de ocupată. Spațiul ne apare prea îngust, însă în momentul în care nava este acostată, constatăm că era suficient loc.

În aceeași manieră apare și percepția greșită în funcție de mărimea navelor. Simțul vizual transmite inconștient informația greșită creierului conform căreia cu cât o navă din apropiere are volumul/suprafața velică mai mare, cu atât trebuie să fie mai încărcată. Astfel, ajungem să considerăm că o navă ce navigă în balast are mai multă marfă decât una care are bord liber mai mic datorită încărcării maxime.

Percepția obicetelor fixe ca fiind în mișcare după ce a fost privită mișcarea apei un anumit timp, este un alt exemplu de eroare perceptivă. Aceasta poartă numele de „iluzia cascade” - mai exact vedem obiectele fixe ca mișcându-se în sensul invers mișcării apei pe care am privit-o.

Majoritatea acestor erori de percepție trec neobservate în viața cotidiană deoarece nu avem neapărat nevoie de aceste informații pentru a funcționa eficient. Însă, în mediul maritim care este prin esență străin și imprevizibil, și în care aceste informații sunt vitale pentru navigație/operare, .este important să cunoaștem detaliile legate de eficiența propriilor sisteme percepționale pentru o apreciere corectă a situației.

Performanța senzorială la navigatori depinde mult și de experiență. Cei mai experimentați percep mult mai multe elemente din mediul maritim decât cei novici, deși stimulii sunt aceiași. Explicația psihologică a acestui fapt este că percepția nu este o funcție constantă de-a lungul vieții. Ea poate fi îmbunătățită și educată spre corectitudine.
Totuși, cu toate vicisitudinile profesiei, s-au înregistat și efecte benefice ale navigației asupra tinerilor cu probleme de adaptare și a celor cu înclinații spre delicvență. Activitățile de la bord, procesul de învățare a abilităților necesare pe mare precum și atmosfera de echipă de la bord contribuie mult la conturarea imaginii de sine și la clădirea încrederii în propria persoană.


<strong>Alina Telea,</strong> Psiholog

Alina Telea, Psiholog

Like
Unlike
+655