Cap compas

ISSN 2559-1053

Revista nr. 1(13), Pagina 12-13

Cod: 13-8-199


Sănătate și siguranță

Fumatul ca adicție

Adrian Doru Pătru, Psiholog

Like
Unlike
+595

Toți cei care au o oarecare experiența și tradiție în ale fumatului știu ca lăsatul de fumat este foarte greu și implică perioade lungi de timp, cuprinse între câteva zile (în cele mai norocoase cazuri) sau chiar câteva luni. Unii nici măcar nu reușesc sa o facă definitiv. Chiar și pentru ei există pericolul, ca acest obicei sa revină odată și odată.

Însă chiar dacă ești fumător sau nu, țigările nu au un gust chiar plăcut. Să nu mai amintim de fumul înecăcios, al hârtiei din care este formată țigara, ca de ziar ars. Dar, cu toate acestea, numărul fumătorilor este din ce în ce mai ridicat.

Conform unui studiu recent, prin repetiție, creierul poate schimba acel gust și miros nu foarte plăcut, transformându-l în ceva fără de care simțim că nu putem trăi. Într-un cuvânt: dependență.

Fumatul este un obicei complex și este influențat de mai mulți factori. Datorită capacității nicotinei de a reduce efectele negative ale stresului, unii oameni consideră că atunci când sunt stresați, fumatul îi liniștește. Deasemenea, dacă suntem într-un anumit mediu, la restaurant, în fața unui pahar cu alcool, fumatul pare mai plăcut, deoarece recompensele sunt mai multe și în acest fel aversiunea nicotinei devine mai puțin semnificativă.

Se pare că, la început, atât aversiunea față de nicotină, cât și sentimentele de recompensă sunt prezente în egală măsură. Atunci când fumăm prima țigară, conform unor cercetători, se activează în același timp două tipuri de celule ale creierului, aflate în aria tagmental-ventrală a creierului (ATV), atât cele implicate în recompense, dar și cele implicate în aversiunea față de gustul și mirosul neplăcut. Aceste celule sunt implicate în activitatea noastră de recompensare. Până cu ceva timp în urmă, oamenii de știință au considerat ca dopamina (neurotransmițătorul care ajută la controlarea centrilor de recompensă și plăcere ai creierului) este răspunzătoare de menținerea acestei dependențe. Dar, se pare că nu este deloc așa. Un nou studiu vine și infirmă ceea ce știam despre fumul de țigară și dependența de nicotină.

Taryn Grieder, autorul acestui studiu și om de știință în cadrul Universității din Toronto, spune că principalele lucruri care fac ca senzația fumului de țigară să fie percepută ca fiind bună sau rea depind de creșterea numărului unor anumiți receptori de nicotină din creier. Greider și colaboratorii, au descoperit că, prin modificarea genelor unor șoareci, astfel încât creierul lor să fie indiferent la nicotină, fumatul va schimba numărul receptorilor de aversiune (în cazul nostru, gustul neplăcut) modificând transmiterea semnalelor neuronale. Apoi, cercetătorii au infectat șoarecii respectivi cu un virus care a avut ca scop „deblocarea” receptorilor de nicotină din ATV (cea responsabilă de recompensă și despre care am discutat la început). Cercetătorii au administrat din nou nicotină șoarecilor și le-au scanat creierul concomitent cu observarea comportamentului acestora. Ca urmare a acestui lucru, neuronii responsabili de dopamină ai șoarecilor au declanșat un răspuns de aversiune față de nicotină, în timp ce sentimentul de recompensă a fost declanșat de neuronii unui alt neurotransmițător GABA (sau acidul gamma-aminobutiric, care este considerat a fi unul dintre cei mai importanți mediatori inhibitori centrali). Pe scurt, se pare că senzația de recompensă ne este dată de GABA. Dopamina, mai degrabă ne motivează să vrem să căutăm din nou respectiva senzație. Inițial, atât aversiunea față de nicotină, cât și nevoia de recompensă sunt prezente în aceeași măsură, dar odată ce se instalează dependența de nicotină, neuronii dopaminei transmit semnale duble, atât de aversiune cât și de recompensă. Dar, în timp, sentimentele de aversiune față de nicotină slăbesc, fiind înlocuite de senzația plăcută de recompensă. În cele din urmă, șoarecii vor ajunge să simtă doar răsplata și să evite definitiv retragerea și aversiunea față de nicotină.

Mai mult decât atât, nu mai percepem fumul de țigară ca fiind ceva neplăcut ci, mai degrabă mirosul lui ne va duce mereu cu gândul la recompensă, făcându-ne să vrem din nou și din nou. Dacă înțelegem modul prin care ni se schimbă aversiunea trecând la recompensă, putem ajunge la dezvoltarea unor terapii, care să se axeze pe aspectele dezgustătoare ale fumatului, chiar și în cazul celor care fumează de mai multă vreme.

Grieder crede că dacă se va descoperi mecanismul din creier, care este responsabil cu aversiunea nicotinei, cu condiția să fie similară și la om, se vor deschide noi posibilități de a se găsi tratamentul cel mai eficient, pentru fumătorii care vor să renunțe. El sugerează că un nou tratament bazat pe cercetările sale ar fi similar cu un medicament, care provoacă greață severă atunci când este luat cu alcool pentru a descuraja alcoolicii să bea. În prezent, există doar terapia de înlocuire a nicotinei, în care fumătorii sunt scăpați treptat de nicotină, dar cu un succes moderat.

„Dacă vom putea dezvolta un tratament medicamentos care să blocheze celulele creierului ce se ocupă de recompensă, lăsând sentimentul dezgustului activ, atunci când o persoană fumează va simți doar dezgust”, spune Grieder, el sperând că „astfel acea persoană să fie ajutată să renunțe la fumat pentru totdeauna”.
„Când cineva decide să fumeze, dacă am putea să le oferim ceva care face doar nicotina aversivă, atunci cred că am putea să îi ajutăm să renunțe mult mai ușor”, spune Taryn Grieder, în studiul său.

Mai multe informații în legătură cu cercetarea originală veți putea găsi accesând link-ul:

https://www.pnas.org/content/early/2019/11/26/1908724116.short?rss=1

Surse:

https://www.utoronto.ca/news/u-t-study-reveals-why-nicotine-initially-feels-disguisting-could-help-smokers-quit


<strong>Adrian Doru Pătru,</strong> Psiholog

Adrian Doru Pătru, Psiholog

Like
Unlike
+595