Cap compas

ISSN 2559-1053

Revista nr. 1(9), Pagina 16-19

Cod: 9-28-129


In memoriam

Aripi răsfrânte spre cer

Marian Moșneagu, Redactor-Șef Revista Cap Compas

Like
Unlike
+560

Cu Serghei am fost coleg de promoție. Am absolvit împreună Institutul de Marină ,,Mircea cel Bătrân”, în august 1984, eu la Navigație, Secția Militară, el la Electromecanică Navală, Secția Marinei Comerciale. Între noi funcționa o simpatie reciprocă, bazată inițial pe împărtășirea aceluiași regim de viață studențească și pe acelorași aspirații spirituale.

În felul său de a fi, Serghei era, cu siguranță, mult mai milităros decât mine. Explicația este, aparent, simplă: tatăl său, Constantin Radu, a fost colonel de tancuri la o unitate din garnizoana Caracal. Pe timpul studiilor academice în fosta U.R.S.S., o cunoscuse și se căsătorise cu Liuba, aviator pe aeronave de luptă şi balerină la ,,Bolșoi Teatr” din Moscova.

Ne-am întâlnit ocazional peste ani și de cele mai multe ori discutam cu interes despre cărți, despre noile sale achiziții în materie de insigne și medalistică ori despre colegi și Marină, în general.
În 2008 l-am inclus în ,,Dicționarul marinarilor români” din aceeași afinitate pentru Vărsătorul născut în Caracal, pe 15 februarie 1961, un bărbat în toată firea, suplu, de o finețe și o eleganță aproape stranie pentru un mecanic. E drept, la machetare, dintr-o eroare, i-am inversat numele de familie cu prenumele, așa încât, în ordine alfabetică, se regăsește la litera S în loc de R. Mi-a semnalat, așa, în treacăt, confuzia și i-am promis că, la reeditarea lucrării, voi repara greșeala.

Ultima dată ne-am întâlnit și salutat cu aceeași nedisimultată bucurie, sâmbătă, 23 iunie 2018, la Conferința națională a Ligii Navale Române, care s-a ținut la Gara Maritimă, în sala de marmură a Companiei Naționale Administrația Porturilor Maritime. Era la fel de pedant și radios, încântat să-mi împărtășească bucuria deținerii titlului de doctor și obținerea brevetului de pilot pe aparate ușoare de zbor.

Ca să-i fac și eu o surpriză, i-am spus că l-am inclus în albumul ,,Uniformele Marinei Române”, ca fiind o figură emblematică pentru un șef mecanic, cu performanțele, prestanța și eleganța sa inconfundabile.

Când am aflat de accidentul de zbor de la Tuzla, câteva zile nu am știut că victima este chiar el, colegul și prietenul meu Serghei. Abia duminică, în după amiaza zilei în care fusese înmormântat în Cimitirul Municipal din Constanța, alături de părinții săi, când o reporteriță i-a pronunțat numele, am înghețat de uimire. Cel dispărut dintre noi era chiar Radu Serghei!

Am parcurs înmărmurit comunicatul transmis pe 22 februarie 2019, de Regional Air Services – RAS Aeroport Tuzla Lrtz: ,,Întreaga echipă a aeroportului Tuzla regretă profund pierderea pilotului Radu Serghei în accidentul care a avut loc în data de 21 februarie 2019. Transmitem condoleanțele noastre familiei și prietenilor și le suntem alături în această grea încercare.”.

Serghei absolvise Liceul de matematică-fizică „Ioniţă Asan” din Caracal în anul 1980, după care a urmat cursurile Facultății Electromecanică Navală din cadrul Institutului de Marină ,,Mircea cel Bătrân”.

În 1984 drumurile noastre s-au despărțit. Eu mi-am început cariera, cu entuziasmul specific al proaspătului absolvent, la Divizionul 50 Vânătoare de Submarine din Mangalia. El a activat, între octombrie 1984 și august 1996, la Compania de Navigație Maritimă ,,NAVROM”, în calitate de ajutor şef mecanic pe ,,Bușteni”, ,,Lerești” şi ,,Baziaș 4” (din august 1984 până în decembrie 1986).

Ulterior, s-a perindat pe ,,Pașcani”, ,,Slatina” și ,,Lerești” (din aprilie 1987 până în octombrie 1989).

După Revoluția din decembrie 1989, a lucrat numai în companii multinaţionale majore din industria maritimă.

Astfel, în perioada 3 decembrie 1990 – 22 mai 2006 a fost detaşat de la „Samama” Company la „Zodiac Maritime Agencies” Ltd. din Londra. A fost ambarcat pe ,,,Silver Cloud” (octombrie 1989 - noiembrie 1991), ,,Sibiu”, ,,Silver Cloud”, ,,Dorianne”, Uraga”, ,,Batery Park”, ,,Diamond Park”, ,,Sunniva”, ,,Bruce Park”, ,,Kenwood” Park” și ,,Suffolk” (iunie 1992 - ianuarie 2005)”.
Din 23 mai 2006 până în 13 mai 2008 a activat la Marlow din Limassol-Cipru, fiind distribuit pe ,,Richmond Park” și ,,Hyde Park” (iulie 2002 - ianuarie 2004), respectiv ,,Stafford” și ,,Cape Bear” (iulie 2004 - aprilie 2007).

În perioada 14 mai 2008 - 1 aprilie 2009 a fost angajat la International Tankers Management din Hamburg, iar între 1 aprilie 2009 și 10 mai 2012 la DS –Tankers Management din Hamburg.
De pe 10 mai 2012 a funcționat neîntrerupt la MCL International, aparținând operatorului scoțian Stena.

După multiple examene şi 20 de ani petrecuţi pe mare, a ajuns la gradul maxim de inginer șef electric maritim și ulterior inginer șef mecanic maritim pe nave transportatoare de LPG şi tankuri chimice.

Prin formare continuă și perseverența-i unanim recunoscută și apreciată, devenise un bun specialist în operarea, întreținerea și repararea instalațiilor și aparaturii navale, atât din punct de vedere mecanic cât și electric - electronic. Avea competențe în cele mai diverse domenii - echipamente de radio-navigație, comunicații, automatizări, sisteme de control și comandă electro-mecanice și/sau electro-hidraulice, atât la mașină cât și la punte.

Un autentic lider în cadrul echipajului de aproximativ 25 de membri, majoritatea nordici, vorbitori de limba rusă, Serghei era agreat, ascultat și respectat de toți. Excela prin spiritul organizatoric și experiența în logistica navală și avea un succes deplin în managementul de proiect sau al echipei. Cu o capacitate de adaptare la medii multiculturale și abilități de comunicare exersate prin experiența acumulată în cadrul companiilor maritime multinaționale, era riguros, convingător și determinat în tot ceea ce-și propunea pe plan profesional și spiritual.

Ca șef mecanic, lucra pe LPG, trei luni cu trei pauză. Era responsabil cu managementul din punct de vedere tehnic al navei, se implica în operațiunile de operare, întreținere și reparații, planifica și coordona aprovizionarea cu piese de schimb și consumabile, combustibili și uleiuri. Tot el era cel care pregătea nava pentru inspecții și vetting-uri și avea o autoritate și prestanță deosebită în coordonarea și instruirea inginerilor cadeți.

Pe 15 februarie a fost ziua lui de naştere. Împlinise 58 de ani. A doua zi a dat o petrecere la el acasă, la Constanţa. Pe 22 februarie era planificată o plimbare de trei zile la munte, la ţară, în Argeş, la părinții mei iar între 5 şi 9 martie plecarea în voiaj” – mi-a mărturisit, profund afectat, comandorul (r) prof.univ.dr. Gheorghe Samoilescu, coleg de promoție cu noi și cel mai bun prieten al său.

Membru fondator al Ligii Navale Române (din 1991) şi al Asociaţiei Absolvenţilor A.N.M.B. (din 2007), în 2010 Serghei devenise membru al Asociației Române de Compatibilitate Electromagnetică și membru al Uniunii Generale a Inginerilor din România.

Așa cum am constat după aproape 35 de ani de la absolvire, Serghei a fost un tip ambițios, studios și mereu dornic de a-și depăși propriile limite. În plan profesional, în 2003 a absolvit un masterat în Drept Maritim la Universitatea Maritimă din Constanţa iar în 2005 a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universităţii „Ovidius” Constanţa.

A publicat peste 40 de articole și studii de specialitate în periodice de profil și publicații academice, precum ,,Marea Noastră”, ,,«Ovidius» University Annals of Mechanical Engineering”, ,,Journal of Marine Technology and Environment”, ,,Scientific Research and Education in the Air Force”, ,,Journal of Fiability & Durability”, ,,Scientific Bulletin of «Mircea cel Bătrân» Naval Academy” ori în volume de studii și comunicări ale unor prestigioase manifestări științifice organizate de academii și universități tehnice de prestigiu din România.

Și nu s-a oprit aici. În perioada 2009-2014 a fost doctorand în domeniul Ingineriei Electrice în cadrul Şcolii Doctorale a Academiei Tehnice Militare din Bucureşti, unde a obținut titlul de doctor în științe inginerești, cu teza ,,Contribuții la realizarea și implementarea unui sistem de management energetic pe o navă maritimă.”.

Deținea un Certificat de traducător ruso-română, obținut la București, cu nr. 6382/21.03.1983 și un Certificat de competență în Legislație Germană Maritimă, obținut la Hamburg, pe 25 mai 2006.
Ca ofiţer de marină, se afla la apogeul carierei și era, fără îndoială, unul dintre reprezentanţii de succes ai promoției noastre.

Pasiunea sa pentru zbor era relativ recentă. Lua lecţii de zbor de circa trei ani. Era un hobby, o făcea cu entuziasm, și din pasiune și pentru agrement. Și, desigur, părea tributar și unui imbold matern, care-l motiva și ambiționa.

Pe 21 februarie, a forțat mâna destinului. Nici el și nici experimentatul pilot instructor Gheorghe Dumitru nu-și puteau imagina că zborul fatidic din ,,joia neagră” a Sf. Cuvios Timotei va fi și ultimul pentru temerarul discipol Serghei Radu.

Între mare și cer a rămas amprenta sufletului unui om care a aspirat mereu spre înalturi, a trăit intens, activ și determinat de propriile imbolduri și care, la nici o săptămână după ce împlinise 58 de ani, s-a înfrățit intempestiv cu zborul, pentru o eternitate veșnic albastră.

DUMNEZEU SĂ-I OSTOIASCĂ SETEA DE LUMINĂ!


<strong>Marian Moșneagu,</strong> Redactor-Șef
Revista Cap Compas

Marian Moșneagu, Redactor-Șef Revista Cap Compas

Like
Unlike
+560