Digitalizarea și eliminarea emisiilor nocive sunt direcții de urmărit cu atenție în deceniul următor. Industria maritimă se pregătește intens pe aceste direcții și voi enumera trei exemple care ilustrează modul în care transportul maritim avansează spre o siguranță și eficiență superioare și, în același timp, spre minimizarea amprentei lăsate asupra mediului înconjurător. Întrebarea fundamentală este: Ce înseamnă viitorul pentru transportul maritim?

%img:articole-9/art124-1,right%Evident, viitorul este dificil de prezis iar un răspuns exact nu poate fi dat cu ușurință. Ceea ce știm, totuși, este că transportul maritim va continua și în deceniile următoare să joace un rol important în cadrul economiei mondiale. Totuși, industria însăși, navele, infrastructura și sistemele care le conectează s-ar putea schimba substanțial. Desigur, nu putem ignora situația actuală a pieței și efectul structural pe care îl poate avea acest lucru. Dar nu e panică, transportul maritim nu se prezintă ca o zonă cu temeri și pesimism ci, mai degrabă, este o arenă de inovare și oportunități.

GNL un combustibil mai „curat”

%img:articole-9/art124-2,right%Astăzi, transportul maritim reprezintă o parte integrantă a economiei mondiale, asigurînd peste 80% din volumul comerțului internațional. Transportul maritim nu numai că deplasează cea mai mare parte din volumul comerțului mondial, dar face acest lucru în timp ce emsiile de gaze cu efect de seră sunt cele mai mici pe unitatea transportată.
În cadrul noului acord COP21, de la Paris, ca obiectiv pe termen lung, guvernele au decis să mențină creșterea temperaturii medii la nivel mondial mult sub 2°C și să continue eforturile de a o limita la 1,5°C. Aproximativ 2,5% din emisiile globale de gaze cu efect de seră pot fi atribuite transportului maritim. Prin urmare, industria nu va fi lăsată deoparte, fiind necesară și aici o oarecare reducere. Apare astfel o întrebare importantă: Cum poate transportul maritim să reducă amprenta sa ecologică, să eficientizeze costurile și, în același timp, să rămână modul preferat de transport al mărfurilor?
Unul dintre răspunsuri este dat de combustibilii alternativi. În funcție de tipul de combustibil, emisiile de gaze cu efect de seră, NOX, SOX și emisiile locale de particule pot fi reduse semnificativ - dacă se vrea.

Tehnologiile există. Astăzi combustibilul alternativ pentru nave este GNL care există din abundență și devine din ce în ce mai accesibil, deoarece infrastructura continuă să fie dezvoltată. Chiar astăzi - navele ro-ro și navele offshore sunt, în marea lor majoritate, alimentate cu GNL. Navele de containere și navele de petrol și de produse chimice, probabil, urmează să fie adaptate.

Să aruncăm o privire mai atentă la navele de containere alimentate cu GNL. Partenerii interesați din cadrul industriei, au analizat posibilitatea folosirii unui sistem combinat de gaze și turbine cu abur (COGAS) pentru alimentarea unui vas de containere de mari dimensiuni.

Proiectul a fost denumit PERFECt și a dezvoltat un nou concept de vas, alimentat cu GNL și acționat electric. PERFECt a demonstrat că are potențialul de a oferi o navă mai eficientă, mai flexibilă și mai ecologică decât navele containerizate de 20.000 TEU.

%img:articole-9/art124-3,right%Acest nou design combină randamentul volumetric excepțional cu propulsia electrică flexibilă pentru a economisi spațiul de încărcare și pentru a îmbunătăți eficiența combustibilului în comparație cu un design convențional. Două rezervoare de combustibil GNL de 11.000 Nm³ sunt amplasate sub cală, asigurând o autonomie pentru o călătorie dus-întors între Asia și Europa. Cu turbinele de gaz și abur integrate la nivelul punții în cadrul aceluiași perimetru cu tancurile, spațiul ocupat în mod obișnuit de camera mecanică convențională poate fi utilizat pentru a crește semnificativ capacitatea de încărcare. Cele trei motoare principale electrice, dispuse pe un arbore comun, pot fi manevrate independent unul de altul, asigurând o fiabilitate și o siguranță superioare.

Așadar, prima fază a proiectului GTT, CMA Ships și DNV GL a demonstrat că ideea este viabilă din punct de vedere tehnic și economic.

Imprimarea 3D

Este următorul pas care poate aduce schmbări în transportul maritim. Noua tehnologie poate conduce nu numai la fabricarea unor noi modele, mai eficiente, pentru componentele de mașini, dar și la posibilitatea producerii de piese de schimb, la nivel local, în diverse porturi din întreaga lume sau chiar la bordul navei. Acest lucru ar îmbunătăți capacitatea de reacție la cerințele pieței, ar reduce timpul pentru reparații și ar contribui la o operare mult mai eficientă a navelor.

%img:articole-9/art124-4,right%Tehnologia este deja utilizată pentru prototipuri rapide, însă este acum integrată treptat în infrastructura de producție existentă, de exemplu în industria de automobile și de producție a aeronavelor. Are mai puține restricții de proiectare comparativ cu procesele de fabricație convenționale, oferă oportunități pentru modele noi și scurtează semnificativ timpul de fabricație.

Marina americană a început să testeze tehnologia la bordul navelor, pentru a evalua capacitatea producerii pieselor de schimb. Pentru moment, tehnologia necesită personal instruit la bord iar imprimantele sunt supuse mișcărilor navei, ceea ce afectează calitatea produselor. Deci, există câteva probleme care trebuie gândite. Calificarea și certificarea pot prezenta provocări semnificative din cauza potențialului de variabilitate a proprietăților specificate. Metodele tradiționale de calificare a testelor repetate ale unui produs finit dintr-o instalație centralizată nu vor fi suficiente.
Natura distribuită a imprimării 3D generează diferențe ale calității produselor obținute în diferite locații - datorită diferențelor de software și hardware sau a altor factori.
Un dezavantaj aditional, „de ordinul doi”, al imprimării 3D pentru transport este că producția distribuită de produse industriale poate reduce cererea globală de expediere a mărfurilor.

Digitalizarea și transportul autonom

Industria navală va trebui să continue să inoveze pentru a ține pasul cu creșterea așteptărilor utilizatorilor finali, a navlositorilor, a autorităților de reglementare și a societății în general. Nu este vorba doar despre tehnologie în sine, ci și despre cât succes obținem în ceea ce privește diminuarea acesteia până la punctul în care aceasta oferă beneficii financiare, de mediu și sociale reale.
În această notă, trebuie să fim atenți la toate posibilitățile pe care le oferă digitalizarea transportului maritim. Navele devin noduri sofisticate de senzori și generatoare de date iar progresele obținute în comunicațiile prin satelit și tehnologia antenei îmbunătățesc conectivitatea navelor. Acest lucru permite o creștere masivă a volumelor de date transferate între navă și țărm, la un cost tot mai mic.

Digitalizarea fluxurilor de informații va stimula automatizarea proceselor și funcțiilor existente și va avea un impact pozitiv asupra performanțelor de siguranță și de mediu. Flota viitorului va comunica în permanență cu managerii săi și poate chiar cu un sistem de „control al traficului”, monitorizarea poziției navelor, a manevrelor efectuate și a vitezelor de deplasare.

Administratorii de flote vor putea să analizeze aceste date, permițându-le să consilieze pe căpitan și echipaj în ceea ce privește navigația, hărțile meteorologice, consumul de combustibil și sosirea în port. Acest lucru va contribui la reducerea riscurilor de eroare umană care conduc la accidente, la creșterea eficienței costurilor și la îmbunătățirea performanței în ocrotirea mediului. Unele dintre aceste date vor fi, de asemenea, distribuite. Porturile vor folosi datele pentru a le ajuta să planifice și să optimizeze încărcarea și descărcarea. Societățile de clasificare vor analiza datele pentru a verifica starea mașinilor și a corpului, permițând proprietarilor și operatorilor să știe când este necesar un studiu în funcție de starea sistemelor, ajutându-i să reducă timpii de întrerupere și să evite întreținerea inutilă.

Un schimbător potențial al industriei, care poate rezulta din progresul tehnologiei informației și comunicațiilor este apariția navelor fără echipaj. Navele fără echipaj pot fi fie operate de la distanță, pe autopilot sau complet autonome. Multe măsuri vor fi necesare înainte ca aceste nave să poată deveni o realitate. În orice caz; un fel de autonomie este, de asemenea, relevantă pentru navele cu echipaj uman. Ar spori considerabil siguranța prin sprijinul decizional inteligent.

Atunci când vine vorba de echipamente autonome, se prevede că vor fi utilizate echipamente cum ar fi Ecranul electronic și sistemul de informații (ECDIS), GPS, RADARS, CAMERAS și LIDARS (detectarea și măsurarea luminii) pentru a conștientiza situația din jurul navei. Acestea sunt sistemele disponibile în prezent. Mai trebuie îmbunătățite: capabilitățile senzorilor, algoritmii de decizie, comunicarea la bordul navei, proiectarea și întreținerea mașinilor, proiectarea centrului de control la uscat, asigurarea securității informatice.

Dat fiind că digitalizarea continuă să transforme industria maritimă, primele nave comerciale autonome urmează să fie lansate în următorii câțiva ani. Pentru a ajuta la construirea unei culturi a siguranței în jurul acestor noi tehnologii, DNV-GL a lansat o nouă orientare de clasă.

Un principiu general pentru introducerea unor noi soluții tehnologice este că trebuie să fie „la fel de sigure sau și mai sigure decât” soluțiile existente.