Similar autovehiculelor autonome care încep să apară pe șosele, navele, respectiv transportul maritim înregistrează progrese continue în tehnologiile automate și în dezvoltarea inteligenței artificiale (IA). Un raport comun al Lloyd's Register (LR), compania britanică de tehnologie a apărării, QinetiQ și Universitatea din Southampton, UK, prevede că navele fără pilot, atât cele de suprafață cât și cele subacvatice, vor domina transportul maritim în deceniul III.

Adoptând aceste tehnologii, spațiul dedicat mărfurilor sau pasagerilor va crește iar exteriorul navelor va fi simplificat. În plus, navele suportă, astăzi, un exces de greutate datorat balastului. Prin eliminarea suprastructurii și redistribuirea greutății, masa balastului ar putea fi redusă semnificativ, obținând protecție pentru ecosistemele vieții marine, perturbate prin transferul apei de balast.

Revista ScienceDaily menționează că navele autonome pentru transportul maritim necesită monitorizare și un control extern permanent, efectuat de către profesioniști amplasați în centre de comandă la țărm. Oskar Levander, vicepreședinte la Rolls Royce Marine, a prezentat Smithsonian Institute elemente privind eficiența navelor autonome: „Nu suntem constrânși de aceleași limitări pe care le are o navă echipată... O navă aflată în largul mării, va fi controlată de un computer de bord, cu supravegherea unui operator terestru care va putea gestiona sute de nave simultan.” Deci, factorul uman va trebui luat în considerare și la proiectarea navelor autonome. În acest sens, Centrul Fraunhofer pentru logistică și servicii maritime din Germania, evaluează aspectele tehnologice și juridice ridicate de navele autonome. Deoarece majoritatea accidentelor maritime sunt cauzate de oboseala operatorului, raportul Centrului Fraunhofer („The Maritime Unmanned Navigation through Intelligence and Networks”) anticipează o scădere de zece ori a riscului de răsturnare și coliziune, ca urmare a implementării autonomiei.

În completarea teoriilor, organismele de reglementare solicită dovezi care să susțină aceste idei noi. Astfel, avantajele încep să apară pas cu pas. Levander mai afirmă: „Atunci când te duci fără pilot, poți reduce toate sistemele. Consumul de energie electrică va fi diminuat atunci când vor fi eliminate sistemele de la bordul navei, masa vasului va fi redusă, rezistența la vânt va fi mai mică și, astfel, vorbim și despre o economie de combustibil de 10-15%.” Centrul de Cercetare Tehnică (VTT) din Finlanda deține, deja, cunoștințe aprofundate privind fiabilitatea și siguranța navelor autonome. În plus, VTT depune eforturi pentru a studia interacțiunea dintre oameni și tehnologiile pe care le operează, inclusiv confortul acestora, dezvoltând un concept nou pentru centrele de control care vor opera navele de la țărm.

În largul coastei din Horten (oraș din sud-estul Oslofjord, Norvegia), a fost pus un spațiu la dispoziția organizațiilor norvegiene și internaționale pentru testarea noilor tehnologii, inclusiv nave, într-o zonă convenabilă, sigură. Zona a fost, de asemenea, proiectată special pentru a permite desfășurarea de studii autonome în numele Autorității Maritime Norvegiene (NMA) și Administrației Nationale de Coastă (NCA).

În decembrie 2017, în Țările de Jos a fost înființat un consorțiu din circa 20 de întreprinderi maritime, precum și instituții de cercetare și de învățământ, alcătuit, de asemenea, din furnizori de servicii și guverne, pentru studierea și demonstrarea potențialului transportului maritim autonom. Grupul funcționează în conformitate cu regulile Smart Shipping Challenge 2017, urmărind reducerea costurilor de operare, precum și îmbunătățirea siguranței și durabilității în transportul maritim.

Lansat în 2014, Vessels for the Future (VftF) este o organizație de cercetare maritimă, formată din părțile interesate, toate având un interes comun în dezvoltarea tehnologiei avansate pentru transportul maritim și în asigurarea faptului că industria maritimă rămâne competitive pe piața globală. Grupul intenționează să se asigure că transportul devine „mai sigur, mai curat și mai efficient” respectând prioritățile UE, cum ar fi Blue Growth (program pe termen lung, pentru sprijinirea creșterii durabile în sectorul marin și cel maritim, în ansamblu) și cercetarea soluțiilor privind Transport Modal Shift (asigurarea nodurilor rețelelor formate din diferiți vectori de transport). VftF desfășoară activități de cercetare în mai multe domenii-cheie ale industriei maritime. VftF va promova tehnologiile e-Navigation (pe scurt, idea de a spori capacitățile de navigație ale unei nave fără a compromite eficiența acesteia) și e-Maritime (vizează optimizarea proceselor și aspectelor legate de transportul maritim) până în 2020 iar cercetarea va analiza modul în care aceste tehnologii pot fi extinse în toate aspectele legate de operarea navelor, cum sunt: (1) nave inteligente cu procese automatizate; (2) sisteme inteligente de monitorizare și întreținere a navei în timp real; (3) sisteme avansate de navigație; (4) senzori inteligenți pentru evitarea pirateriei și (5) rețele de acționare.

VftF au stabilit o serie de obiective care trebuie îndeplinite până în 2050, inclusiv un transport maritim mai sigur, mai curat, mai eficient și o industrie competitivă care creează noi locuri de muncă. Asociația speră să se asigure că navele sunt la fel de sigure ca și echivalentele terestre, cu o reducere a riscului de 90%, precum și promovarea unei reduceri a emisiilor de CO2 cu 80%, reducerea cu 100% a NOx și SOx și reducerea nivelului de zgomot sub apă de 10dB. Între timp, în promovarea creșterii industriei, VftF speră să îmbunătățească productivitatea furnizorilor de tehnologie și să reducă costul operării navelor cu 80%.

În concluzie, ne apropiem cu pași repezi de momentul în care vor trebui decise măsuri imediate de adaptare la conjunctura economică mondială, simultan cu pregătirea trecerii la o nouă generație tehnologică de mijloace navale și portuare în care, un rol foarte important îl va avea tehnologia informațională. În anii următori, este necesar să se intensifice cercetarea științifică navală, având ca scop principal pregătirea elementelor necesare înnoirii totale a bazei tehnologice existente.