Coliziunea a făcut titluri în întreaga lume. Povestea vaporului care s-a scufundat în insula Borkum din Marea Nordului a început acum 150 de ani. „Cimbria”, lansată pe 21 ianuarie 1867, a plecat din Hamburg la 13 aprilie, în prima sa cursă spre New York. Șaisprezece ani mai târziu, pe 19 ianuarie 1883, a avut loc tragicul accident. Două zile mai devreme, când „Cimbria” a părăsit Portul Hamburg pentru a 70-a și ultima sa călătorie, era o dimineață rece, cu o ceață de iarnă. Căpitanul Julius Hansen era la comanda navei. La bord se aflau 91 de membri ai echipajului și 401 de pasageri, majoritatea emigranți sloveni. Vremea deja neplăcută pe Marea Nordului nu făcea decât să se înrăutățească. După ce „Cimbria” a trecut prin orașul de coastă Cuxhaven, ceața s-a îngroșat. Căpitanul a ordonat reducerea vitezei. La circa două ore după miezul nopții, din gabie s-a raportat o lumină verde slabă în ceață - lumina de poziție a vasului de cărbuni „Sultan” din Hull. Nici una dintre nave nu a avut timp să reacționeze. După cum a stabilit ulterior Curtea Maritimă, ambele au făcut exact ceea ce era greșit în momentul inițial al panicii: S-au întors unul spre celălalt. Niciun ajutor din partea „Sultanului”, care era încă navigabil Câteva clipe mai târziu, prova „Sultanului” a izbit „Cimbria” de peste 100 de metri în unghi drept, generând o gaură adâncă în corpul ei. Cantități enorme de apă au inundat imediat nava. Când „Sultanul” a pornit înapoi la putere maximă, panourile exterioare ale „Cimbriei” au zburat la distanță. „Sultanul” a dispărut în întuneric fără să se deranjeze să afle soarta „Cimbriei”. Căpitanul s-a scuzat ulterior declarând că el a crezut că nava sa era mult mai grav avariată decât cealaltă navă mult mai mare, în ciuda țipetelor puternice pentru ajutor care deja se auzeau și, prin urmare, nu a considerat necesar să ofere ajutor. Dar asta a fost o greșeală îngrozitoare. „Cimbria” a început imediat să ia apă și apoi să se scufunde rapid. Panica a izbucnit printre pasageri, care fuseseră treziți din somn. Cu toate acestea, echipajul a rămas uimitor de calm și chiar a reușit să coboare trei bărci de salvare, deși una dintre ele a fost supraaglomerată și s-a răsturnat. La doar un sfert de oră după coliziune, „Cimbria” s-a scufundat. Treizeci și nouă de pasageri au fost salvați de pe bărcile de salvare, iar alte 17 persoane au supraviețuit, agățându-se de catargele vaporului, care din fericire au rămas afară din apă. Toți ceilalți de la bord, peste 430 de pasageri și membri ai echipajului, au pierit în acea noapte groaznică. Printre pasageri s-au numărat și oameni care erau celebri la acea vreme. De exemplu, Red Jacket, un american nativ de 26 de ani, originar din indienii Sioux, a fost la bord cu câțiva semeni. După ce au distrat publicul european cu melodiile lor tradiționale, Red Jacket a plecat spre casă împreună cu grupul din care făceau parte și soția sa, Sunshine, și vraciul Crow Foot. Frații Rommer, din orașul Biberach, din sud-vestul Germaniei, plecau spre America. Georg (28 de ani), cântăreț de chitară, și surorile sale vocaliste, Auguste (26 de ani) și Katinka (22 de ani), își luaseră numele „Swabian Songbirds” și sperau să câștige mai mulți bani pe pământul tuturor posibilităților. Moritz Strauss (53 de ani), unul dintre cei mai mari producători de jucării din acea vreme, dorea să ajungă în America pentru a-și extinde afacerea. Toate aceste speranțe erau sortite eșecului, deoarece traversada s-a încheiat tragic. Clopotul navei a fost recuperat după 90 de ani de la dezastru În 1974, epava „Cimbriei” a fost descoperită la 25 de metri sub apă, la 19 mile marine la nord-vest de insula Borkum. Nava de sondaj „Wega” a început să examineze epava în același an. Printre multe lucruri de salvat se afla clopotul navei. În zilele noastre, este expus în holul de la intrarea casei Ballin din Hamburg (sediul Hapag-Lloyd), unde este organizat un memorial pentru toți cei care au pierit pe mare. Între 2001 și 2008, scafandrii au adus numeroase elemente de echipament și mărfuri din epavă, inclusiv porțelan, sticle de vin și fildeș. Astăzi, epava se întinde pe o suprafață de 115 metri lungime, deși structura navei nu mai poate fi refăcută. În câțiva ani, epava deja puternic degradată a „Cimbriei” se va dezintegra complet și va dispărea.