Lansat la apă la 19 mai 1938, „Basarabia”, frate geamăn cu „Transilvania”, a fost recepționat la 10 iunie, la Copenhaga. Din cauza unui incendiu izbucnit la bord în seara zilei de miercuri, 15 iunie, la ora 22, de la un aparat de sudură, care a distrus ruful din pupa de pe puntea E (apartamentele de mare lux), o parte din ruful de la pupa de pe puntea D (cabinele de clasa I), precum și ferestrele și instalațiile sanitare care erau deja instalate, livrarea s-a făcut abia la 8 septembrie.

Motonavă de călători ultraluxoasă pentru perioada interbelică, modernul pasager avea caracteristici similare cu ale „Transilvaniei”, acestea fiind primele nave de pasageri cu propulsie Diesel din marina comercială română:

Lungimea între perpendiculare: 193,44 m; Lăţimea: 17,61 m; Pescaj: 9,20 m; Tonaj brut 6672,71; Tonaj net 3917,14; Deadweight: 2300 cu 18'10” pescaj; Deplasament: 7080; Viteza maximă la probe: 24,5 noduri; Viteza în serviciu: 21,5 noduri; Două motoare Diesel de 7200 CP fiecare; Combustibil: motorină; Un coş alb cu manşetă neagră; Corpul şi suprastructura albe; Catargele şi bigele galbene; Cabine: un apartament de mare lux care putea fi împărţit în două; 6 cabine de lux; 8 cabine semilux; 64 locuri clasa I; 99 locuri clasa a II-a; 215 locuri clasa turistică.

Vedetele Serviciului Maritim Român

La 26 septembrie 1938 motonava „Basarabia” acostează în portul Constanța, intrând în dotarea Serviciului Maritim Român (S.M.R.).

Începând cu 13 octombrie, nava a început cursele regulate pe exerciţiul 1 aprilie 1938 - 31 martie 1939, deservind liniile Constanţa - Istanbul - Pireu - Beirut - Haifa - Alexandria - Pireu - Istanbul – Constanţa, respectiv Constanţa - Istanbul - Pireu - Alexandria - Haifa - Beirut - Pireu - Istanbul – Constanţa.

Între 9 și 11 mai 1939, „Basarabia” s-a deplasat la Istanbul pentru a prelua călătorii de pe „România”, rămas doar cu o elice.

Pe exerciţiul 1 aprilie 1939 - 31 martie 1940, „Transilvania” şi „Basarabia” au deservit cu o cursă săptămânală linia Constanţa - Alexandria (Constanţa - Istanbul - Pireu - Alexandria - Jaffa - Tel Aviv (fac.) - Haifa - Beirut - Alexandria - Pireu - Istanbul - Constanţa).

La 1 noiembrie 1940 reluându-se activitatea cu Turcia, „Basarabia” pleacă în cursă regulată săptămânală la Istanbul.
Din cauza războiului european şi a evenimentelor din răsăritul Europei, pe exerciţiul 1 aprilie 1940 - 31 martie 1941, direcţia S.M.R. nu a putut menţine linii regulate. Ca urmare, navele au fost trimise, după împrejurări, acolo unde flota de război britanică nu putea ajunge şi în ţările unde din când în când siguranţa transportului era mai mare.



În aceste condiții precare, m/n „Basarabia” a efectuat următoarele voiaje:

• Pe linia Constanţa - Istanbul - Pireu - Haifa - Beirut – Alexandria: călătoria 36, 37, 38, 39, 40 (1 aprilie 1940-27 iunie 1940), cu 2438 de pasageri și 5169 tone mărfuri; călătoria 41, de la 27 iunie - 19 august 1940, pe poziţie şi la ordin.
• Pe linia Constanţa – Istanbul: călătoria 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53 și 54 (19 august 1940 - 17 ianuarie 1941), cu 2499 de pasageri și 10022,4 tone mărfuri.

Total călători transportaţi: 4937; Total mărfuri transportate: 15191,4 tone.

Veniturile realizare pe exercițiul 1940 - 1941 au fost următoarele: Călători: 19.550.353; Mărfuri: 13.903.982; Diverse: 2.049.346; Total: 35.506.681.

La 3 ianuarie 1941, flota sovietică apărând în faţa Sulinei, iar parte din nave violând apele teritoriale românești, artileria de coastă de la Sulina a deschis focul asupra lor. În urma acestui conflict, ca măsură preventivă, S.M.R. a oprit orice negociere sau plecare de vase în porturile sovietice, pentru transporturile de cereale spre Germania.

La 8 ianuarie, reluându-se aşa zisele raporturi normale cu U.R.S.S., S.M.R. a reluat tratativele şi încheierile de contracte pentru navlosirea vaselor care trebuiau să transporte cereale şi minereuri din Rusia, prin porturile române, spre Germania.
Raporturile noastre cu Marea Britanie înăsprindu-se din ce în ce mai mult, în urma informaţiilor primite că se intenţionează sabotarea vaselor rapide „Transilvania” şi „Basarabia”, S.M.R. a hotărât, ca măsură de precauţie, înlocuirea lor pe linia Constanţa - Istanbul cu vasele „Dacia” şi „Regele Carol I”, care şi-au reluat cursele la 21 ianuarie.

La 15 februarie încetând relaţiile între Marea Britanie şi România, iar ministrul Angliei împreună cu tot personalul Legaţiei şi consulatelor părăsind România, S.M.R. a întrerupt cursele la Istanbul, astfel că „Dacia” care a plecat din Istanbul la 13 februarie, urma să fie ultima navă intrată în apele turceşti.
La 17 februarie, în urma cererii Guvernului turc, s-au reluat cursele la Istanbul. „Dacia” a plecat în cursă regulată, iar „Regele Carol I” a efectuat o cursă specială la Istanbul (18-24 februarie), călătorii fiind prea numeroşi pentru un singur pasager.

În cadrul executării măsurilor de precauţie impuse de împrejurările impuse de război, la 19 februarie motonavele „Transilvania” şi „Basarabia”, precum şi s/s „România” au plecat spre Sulina, pentru a intra pe Dunăre la adăpost. Navele au ancorat între km 168 şi 175, la intervale de 1 km, această regiune fiind apărată.



Din ordin superior, la 5 aprilie comunicaţia cu Turcia a fost întreruptă.

La 6 aprilie, Germania a declarat război Iugoslaviei, astfel că măsura de la 5 aprilie a fost luată preventiv, neştiindu-se care va fi atitudinea ce o va lua Turcia faţă de ultimul eveniment. Turcia rămânând neutră, la 8 aprilie S.M.R. a reluat cursele.

La 10 aprilie, „Transilvania” şi „Basarabia” au fost trimise de pe Dunăre la Constanţa, unde adăpostul şi protecţia împotriva aviaţiei erau mai bune.

La 11 aprilie s-a luat măsura ca nici un vas S.M.R. să nu se mai deplaseze în porturile rusești.

La 12 aprilie s-a dispus evacuarea preventivă a zonei Constanţa. În consecinţă, s-au dat dispoziţii ca întregul material atât al S.M.R., precum şi al autorităţilor din portul Constanţa - Direcţia Porturilor Maritime, Căpitănia Portului etc -, să fie ambarcat pe vasul „Carpați” şi transportate la Brăila. De asemenea, „Transilvania” şi „Basarabia” urmau să plece pe Dunăre, la Brăila.

La 15 aprilie s-a ridicat măsura de încetare a curselor în porturile Rusiei.
În urma intervenţiei ministrului Germaniei, la 16 aprilie s-a dat dispoziţia de a se dubla cursele pe linia Constanţa - Istanbul, pentru a se putea asigura legătura traficului poştal militar german din Peninsula Balcanică. În consecinţă, „Dacia” şi „Regele Carol I” urmau să plece din Constanţa în fiecare luni şi joi.

În cadrul măsurilor de evacuare, la 1 iunie vasul „Danubius” a efectuat un transport de 550 tone materiale aparţinând Direcției Porturilor Maritime și Căpităniei Portului, din Constanţa pentru Dunăre.
La 2 iunie m/n „Transilvania” şi „Basarabia” au înlocuit vasele „Dacia” şi „Regele Carol I” în cursele Constanţa - Istanbul.
În baza Deciziei Ministeriale nr. 178 din 27 iunie 1941, la 12 iunie aceste două nave au fost puse la dispoziţia Marinei Regale Române, pentru a fi transformate şi utilizate ca şi crucişătoare auxiliare.

Prin ordin al Marelui Stat Major, la 13 iunie s-a hotărât ca S.M.R. să ia măsuri de evacuare a întregului parc de vase, urmând a fi trimis în Bosfor şi în porturile bulgare. Ca urmare a acestei măsuri, navele S.M.R. care au plecat în porturile sovietice au fost ultimele, urmând ca după întoarcere să părăsească Dunărea cel mai târziu în seara zilei de 19 iunie.

La 16 iunie, „Basarabia” a plecat în ultima sa cursă la Istanbul, unde a şi rămas. „Transilvania” a plecat, de asemenea, în cursa obişnuită la Istanbul, între timp urmând a se declanşa evenimentele cunoscute.

Pentru fixarea condiţiilor de vânzare a motonavelor „Transilvania” şi „Basarabia” Crucii Roşii Internaţionale, delegaţia S.M.R. formată din contraamiralul (r) Gheorghe Constantinescu, directorul S.M.R. şi avocatul Victor Vasiliu, a sosit la Geneva în ziua de 5 martie 1944, luând imediat contact cu Comitetul respectiv. În concluzie, s-a ajuns la un acord principial asupra preţului acestor motonave, care era însă mai mic decât cel solicitat de S.M.R., cât şi asupra posibilităţilor de asigurare a celor două vase. Demersurile pe lângă statele beligerante, pentru obţinerea autorizaţiilor necesare acestei vânzări, urmau să fie făcute de către C.I.C.R.

Această problemă a fost raportată în detaliu, la 24 martie 1941, ministrului subsecretar de stat al Marinei, prin Procesul-verbal Secret nr. 287.

La 5 martie, Comisia formată din comandorul (r) Blebea şi ing. Aurel Teodoru, plecată din ţară încă din luna trecută, pentru achiziţionarea materialelor necesare vaselor ranfluate. Discutând cu conducerea Șantierului „Burmeister & Wain's” din Copenhaga posibilitatea de aprovizionare cu aceste materiale, acestea au comunicat că autorităţile daneze nu puteau acorda autorizaţia de export, deoarece nu aveau aceste materiale.

S-a dispus numai achiziţionarea de pituri de la Casa Hempel's din Copenhaga, în valoare de 24.972 coroane daneze, singurul material pentru care s-a putut da autorizaţie de export, fiind prevăzut în acordul de clearing. Comisia trimisă pentru achiziţionarea materialelor a sosit la Bucureşti la 13 martie.



Conflict diplomatic la Istanbul

În aprilie 1944, motonavele „Transilvania” şi „Basarabia”, aflate în staţionare la Istanbul, erau pregătite de plecare, pentru a fi aduse în ţară, în vederea operaţiunilor de evacuare a trupelor din Crimeea. În acest scop, între 13 septembrie și 20 octombrie 1943 căpitan-comandorul Victor Voinescu fusese trimis în Turcia pentru a pregăti cele două motonave care urmau, la cererile imperative ale germanilor, să fie aduse în ţară pentru a fi transformate în crucişătoare auxiliare şi folosite pe frontul de Răsărit.

Întrucât a tergiversat operaţiunea, Misiunea Militară Germană l-a acuzat de sabotaj şi a dispus anchetarea şi pedepsirea sa. Printr-o rezoluţie a Ministerului de Război român, a fost trimis în faţa Consiliului de Onoare dar s-a constatat că „măsurile luate contra ofiţerului ca urmare a acestei trimiteri rămâne constatarea că comportarea ofiţerului a fost greşită”.

Deşi plecarea m/n „Transilvania” şi „Basarabia” fusese fixată pentru ziua de 17 aprilie, autorităţile turceşti au venit la bordul acestora pe 18 aprilie şi au luat măsuri pentru punerea motonavelor în imposibilitatea de a pleca.

În luna august 1944 s-au reluat tratativele pentru vânzarea motonavelor „Transilvania” şi „Basarabia”,, aflate în staţionare la Istanbul, cu delegatul Comitetului Crucii Roşii Internaţionale din Bucureşti, Guvernul român fiind gata să perfecteze proiectul de contract stabilit la Geneva cu delegaţii S.M.R.
În conformitate cu Ordinul ministrului Subsecretariatului de Stat al Marinei (S.S.M.) din 7 octombrie, la 9 octombrie s-au dat dispoziţii telegrafice agenţiei S.M.R. din Istanbul să pregătească motonavele „Transilvania” şi „Basarabia”, în vederea deplasării lor la Constanţa. Agenţia Istanbul a informat că începând de la 20 octombrie, motonavele erau gata de plecare.

Întrucât cele două pasagere urmau să fie aduse de la Istanbul, la 17 noiembrie Societatea S.A.I.C. din Bucureşti a solicitat ca aceste nave să-i fie puse la dispoziţie pentru transporturi de mărfuri între Constanţa - Istanbul, contra navlului de 10.000.000 lei de vas şi călătorie, transportul pasagerilor rămânând în exploatarea S.M.R. Cererea a fost supusă, de asemenea, aprobării ministrului S.S.M.

La 29 noiembrie, primul ministru a fost de acord să se execute transporturile cerute de Societatea Naţională de Cruce Roşie şi S.A.I.C., dacă se obţinea autorizaţia sovietică.

(continuare în numărul următor al revistei)