STANDARDELE INTERNAȚIONALE DE LUCRU


OIM stabilește standardele internaționale de muncă prin acorduri internaționale. Cele opt „convenții” principale ale OIM acoperă drepturile fundamentale exprimate și în Declarație. Aceste convenții acoperă:

• Munca forțată
• Libertatea de asociere și protecția dreptului de organizare
• Dreptul de a organiza și negocierea colectivă
• Remunerația egală
• Abolirea muncii forțate
• Discriminarea (angajarea și ocupația)
• Vârsta minimă
• Eliminarea celor mai grave forme de muncă ale copiilor

DECLARAȚIE PRIVIND PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ȘI DREPTURILE LA LOCUL DE MUNCĂ

Declarația drepturilor fundamentale la locul de muncă (1998) consacră dreptul muncitorilor de a se organiza și de a negocia, precum și libertatea de a nu fi discriminat, dar și alte drepturi fundamentale de muncă.

În plus față de convențiile fundamentale privind munca, Declarația OIM privind principiile fundamentale și drepturile la locul de muncă, adoptată în 1998, este un angajament al guvernelor, organizațiilor patronale și lucrătorilor de a susține valorile fundamentale ale omului - valori esențiale vieții noastre sociale și economice; să respecte și să promoveze principiile și drepturile în patru categorii, indiferent dacă au ratificat sau nu convențiile relevante.

Aceste categorii sunt:
• ​libertatea de asociere și recunoașterea efectivă a dreptului la negociere colectivă,
• eliminarea muncii forțate sau obligatorii,
• eliminarea muncii copilului și
• eliminarea discriminării în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.

Declarația clarifică faptul că aceste drepturi sunt universale și se aplică tuturor persoanelor din toate țările - indiferent de nivelul de dezvoltare economică. Declarația menționează în mod special grupurile cu nevoi speciale, inclusiv șomerii și lucrătorii migranți și recunoaște că numai creșterea economică nu este suficientă pentru a asigura echitatea, progresul social și eradicarea sărăciei.


CONVENȚIA MUNCII PE MARE (MLC)

Convenția privind munca maritimă din 2006, impune tuturor guvernelor care au ratificat-o să aibă legi și reglementări care să protejeze următoarele drepturi fundamentale:

• dreptul la libertatea de asociere (dreptul navigatorilor de a se alătura unui sindicat la alegerea lor);
• recunoașterea efectivă a dreptului la negociere colectivă (dreptul sindicatului de a negocia în numele navigatorilor);
• eliminarea tuturor formelor de muncă forțată sau obligatorie (dreptul navigatorilor de a lucra din proprie voință și de a fi plătiți pentru acea muncă);
• eliminarea eficientă a muncii copiilor;
• eliminarea discriminării în ceea ce privește angajarea și ocupația (dreptul navigatorilor de a fi tratați în același mod cu alți navigatori - colegi care desfășoară aceeași muncă, indiferent de rasă, religie, naționalitate, sex, orientare sexuală sau opinii politice).

Pe scurt, navigatorii au dreptul la un loc de muncă sigur și protejat, unde sunt respectate standardele de siguranță, unde condițiile de angajare sunt echitabile și au fost stabilite condiții de viață, de muncă și protecție socială, decente.