Iată-ne, din nou, în luna septembrie. O lună care încheie perioada estivală, timpul sărbătorilor marinărești. Începând din luna iunie, ca în fiecare an, pe 25, am sărbătorit Ziua Navigatorului. Apoi, am continuat, pe 15 august marcând alături de toți marinarii români, Ziua Marinei Române. Pe 27 septembrie am sărbătorit Ziua Mondială a Marinei. Dar acestea nu sunt decât câteva dintre evenimentele acestei perioade. Am mai evidențiat: Ziua Oceanului Planetar în 8 iunie, Ziua Pavilionului în 26 iunie și Ziua Farului, în 7 August.

Pe lângă momentele de socializare cu echipajele aflate în port sau cu navigatorii români aflați în concediu, acasă, am continuat chiar și cu (sau în special cu) aceste ocazii să adunăm semnale cu privire la problemele cu care se confruntă aceștia, așteptând implicarea sindicatului pentru rezolvare. De regulă, primim aceste observații prin diverse mijloace electronice e-mail sau mesaje pe facebook.
Primim mesaje şi de la nemembri de sindicat prin intermediul telefoanelor sau prin e-mail. Trebuie sǎ spun cu mare regret cǎ, deşi empatizǎm cu acei navigatori, totuşi nu putem sǎ intervenim pentru cǎ nu fac parte din organizația noastrǎ. Experiența din anii trecuți ne aratǎ cǎ ajutorul acordat unui nemembru de sindicat creşte opinia cǎ “se poate şi aşa” iar numǎrul cazurilor nemembrilor cu probleme semnalate la SLN creşte ȋn detrimentul numǎrului de membri de sindicat, ceea ce nu este corect.

Ne confruntǎm si cu diferite „texte” prin mediile virtuale de socializare, mesaje neprietenoase, neargumentate, neadevărate și, de cele mai multe ori, chiar nepoliticoase și neasumate provenind din diverse surse, oponenți ai sindicatelor sau de la personaje cu fire rebelǎ. Aceștia, din anumite motive numai de ei ştiute, lasă loc unora cu înclinații către teoriile conspiraționiste de interpretări nu tocmai corecte despre activitatea organizației. Nu puține au fost cazurile cȃnd, ȋn urma unor asemenea interpretǎri, naivii au cǎzut victime propiei lor erori de judecatǎ. Ȋi sfǎtuim pe toți sǎ citeascǎ orice material sau opinie şi dintr-o parte şi din cealalǎ, dar sǎ tragǎ concluzia numai ȋn urma unei filtrǎri corecte a conținutului mesajelor citite.

În urma analizei noastre din ceea ce se vehiculeazǎ prin diverse medii on-line, se pare că problemele principale cu care se confruntǎ navigatorii nemembrii de sindicat sunt cam aceleași cu cele de acum 20 de ani: salariile prea mici, inclusiv cazuri de neplată a acestora, la pachet cu cererea (ilegală) de „taxe” pentru obținerea unui loc de muncă, problemele tinerilor absolvenți care nu au unde să-și urmeze practica (cadeția - etapă obligatorie), nerespectarea clauzelor contractuale sau încheierea unor contracte abuzive (care nu respectă drepturile internațional acceptate ale navigatorilor) cu anumiți proprietari de nave.

Pe lȃngǎ acestea, mai este şi problema privind pensionarea, întâmpinatǎ de toți navigatori după ce au muncit o viață întreagă.

De ce încă mai există aceste probleme? Cea mai scurtă și cuprinzătoare explicație este că de 30 de ani trăim încă într-o perioadă de tranziție, neștiind spre ce. Problema este că statul român - prin guvernele care l-au administrat - nemaiavând nave proprii, este foarte puțin interesat de soarta navigatorilor, obligați să lucreze oriunde în lume. Sindicatul nu poate decât să propună schimbarea unor reguli sau legi, dar nu le poate impune și, din acest motiv, multe elemente sunt încă nerezolvate deși primele demersuri au fost făcute demult.

Totuși, deși funcționarea și metodele pe care le poate folosi SLN nu seamănă cu cele ale altor sindicate, s-au făcut mulți pași importanți. Astfel, SLN este acum parte din sindicatul internațional ITF care, prin mijloace specifice, a reușit să impună multe reguli în folosul nu numai al navigatorilor membri de sindicat dar și pentru ceilalți (spre exemplu ratificarea MLC-2006, o fiscalitate prietenoasă, legea 83/2003 privind abandonul şi recuperarea restanțelor salariale, etc.). Până ce Statul Român va reglementa sistemul de pensii, SLN a lansat Programul FANSLN (adresat tuturor membrilor de sindicat) așa cum pentru tinerii cadeți a lansat Programul Cadetul Român (adresat tinerilor absolvenți), a inițiat modificarea formei Carnetului de Marinar și a proiectului vizȃnd extinderea valabilității acestuia de la 2 la 5 ani (proiect aflat ȋn procedurǎ de elaborare a unui act normativ) și așa mai departe.

Sigur, aceste proiecte nu vor satisface integral nevoia existentă în viața reală, dar reprezintă totuși o demonstrație că împreună putem face ceva. Prin urmare, rezolvarea problemelor existente, depinde și de nivelul de implicare al navigatorilor, ca beneficiari direcți. Dacă aceștia vor deveni membrii SLN/ITF și vor respecta regulile internațional acceptate, problemele lor se vor diminua semnificativ. Dacă vor prefera să se „descurce singuri”, atunci nu ne rămâne decât să „le ținem pumnii!”

În ceea ce privește absența unei flote românești (sub un pavilion românesc) nu putem decât să ne răspundem la întrebarea „unde sunt proprietarii români de nave?”. Ei bine, nu prea sunt, iar cei care sunt preferă pavilioanele altor țări, din motive financiare și nu numai.

Mulți români se gândesc încă, cu nostalgie, la acele nave din vremurile comuniste. Sincer, probabil că oricum ar fi fost nu ar mai fi circulat la această oră. Dar, așa cum parcul de mașini (care asigură transportul auto) s-a înoit și este mai puternic decât înainte de 1989, tot așa ar fi putut evolua și flota maritimă, dacă politicienii ar fi avut suficient curaj, profesionalism şi corectitudine pentru aborda acest subiect.