%img:articole-10/art146-1,left%Deunăzi m-am întâlnit pe stradă, din întâmplare, cu comandorul Dinu Sorin Pamparău, unul din comandanții de vază, vreme de 16 ani, ai faimosului nostru velier-școală ,,Mircea”. Pe care, pe coperta unui album de colecție, pe care l-am editat în 2004 împreună cu Gabriel-Octavian Nicolae, alt mare adept al Frăției Galionului și împătimit colecționar, l-am botezat Voievodul Velelor. Captain Pamparău, sucevean de-al meu, rezervist fiind, a refuzat o ofertă tentantă - să comande un velier străin, undeva, pe la arabi. Și, pe bună dreptate, după 25 de ani petrecuți ,,la umbra randei”, cum ar fi spus comandorul Virgiliu Dragalina, nu poți schimba nici pavilionul, darmite dragostea și dorul de ,,Mircea”.

%img:articole-10/art146-2,right%Pe puntea acestei nave-etalon, cazarmă itinerantă și amfiteatru rebel, am urcat noi, toți cei pentru care Marina a însemnat și înseamnă, pentru tot restul vieții, predestinare, profesie, rost sau pur și simplu, o pasiune eternă. Dar, deopotrivă, de pe schela sa oscilantă, ,,Mircea” le-a răspuns la salut, în triluri de siflee, multor șefi de state și de guverne, ambasadori, atașați militari, consuli, miniștri și oficialități autohtone sau de oriunde aevea, unde a făcut escale ca mesager al României.

În cele opt decenii de neastâmpăr și preumblare pe creste de valuri, mai de smarald ori mai sinilii, l-au pus la grea încercare vânturile și valurile. În furtuni precum cele din anii 1948, 1951, 1953 și 1965, galionul nefermecat de sirene a supraviețuit grație orgoliului nostru de marinari, de nici prea lungă dar nici prea infimă tradiție. ,,Mircea” este mult prea încrezător în destinul său ca să dea greș. Și nu ne-a înșelat așteptările. De aceea, chiar și octogenar fiind, el ne inspiră încredere, forță, jovialitate. Precum ,,salutul lui Ispas”, alt mentor sacru al bordului de onoare, care de câteva decenii încântă lumea și culege ropote de aplauze.

%img:articole-10/art146-3,right%Căci oriunde bate bandula și-și aruncă ancora, ,,Mircea” este primit ca un rege. Cei care și-au scăldat privirile, la crepuscul, înspre orizonturile necuprinse ale Pontului Euxin, ale Mării Marmara, Egee, Ligurică sau Tireniană, ori dincolo de Gibraltar, în Marea Nordului, Baltică, adulmecând Oceanul, cunosc și recunosc metamorfoza siajelor sale. Așa s-a scris istoria celor 45 de de marșuri de instrucție de până anul acesta și astfel s-a înnobilat istoria Marinei Române, cu noi și noi recorduri de navigație costieră, estimată, astronomică, cu motor sau cu vele, atunci când vântul i-a dat ghes.

O stare constant euforică și tendențios obsedantă te provoacă să visezi și să te visezi dincolo de orice orizont al așteptărilor noastre intrinseci. Tentația de a trăi și retrăi la infinit visările cadetului de odinioară pare cel mai amplu, mai profund și mai imprevizil imbold al revederii fantomaticului său Galion.

%img:articole-10/art146-4,right%În imaginarul unei melancolice retrospective a clipelor trăite intens și irepetabil pe puntea acestei controversate nave – când mumă când ciumă, și școală, și de reprezentare dar, mai ales, o (pseudo) platformă de inițiere și amarinizare totală -, percepția realității are, în accepțiunea mea, o tușă de curcubeu. Forma și noima ideilor mele de atunci, când chila părea sechestrată de abis iar mărul pironit pe Everest, îmi reapar astăzi încețoșat, estompate în vârtejul unei vâltori deluviene, în care roiesc ca-ntr-un malaxor, miliarde și miliarde de particule electrizate de spectrul astrului zilei ori de argintul lunatic al nopților de veghe. Aud, parcă și-acum, trepidanta respirație a motoarelor, întretăiată spiralat de palmele elicelor înfulecând talazuri.

Profetica supremație a atotputerniciei suveranului Neptun m-a uluit multă vreme. Mitologie sau magie, superstiție sau subiectivism, accesul spre puntea de comandă părea aidoma unui labirint.
O axiomatică lecție domină însă orice stare de reverie: dincolo de miraj sau cromatică, marea triumfă de fiecare dată. Și oricât de iluzorie pare drumul deșirat în mii de mile marine pe sub chilă, în marea sa trecere peste mări și țări, doar noi îmbătrânim pe zi ce trece. Căci vârsta lui ,,Mircea” nu se cuantifică doar în cotidiene file de Jurnal de bord; sute și mii de destine îi plătesc, drept tribut, elixirul tinereții sale. Cu prova spre orizonturi din cele patru puncte cardinale, la cele 80 de primăveri ale sale, ,,Mircea” nu trebuie nicicând ridiculizat. Nu-i subestimați menirea. Între atâtea și atâtea peripluri marine și incursiuni diplomatice, ,,Mircea” este mai tenace ca oricând. De aceea, să nu ne mire decizia Amiralității de a-i face cadou, de ziua lui, cea mai frumoasă și tentantă profeție: ocolul lumii, în perioada martie 2021 – ianuarie 2022.

Experimentat, imprevizibil dar energic, ,,Mircea” este în stare de orice. Când auzi că pleacă într-un asemenea voiaj, nu poți decât să te bucuri. Este, cred, singura despărțire care nu doare. Care ne bucură pe toți deopotrivă – echipaj, rude, spectatori sau simpli simpatizanți ai Marinei. O insulă din inima României se desprinde de Magna Terra și plutește întru cunoaștere. Fără nici o urmă de regret!

%img:articole-10/art146-5,right%Dar marșul mai are o semnificație aparte: cea a întoarcerii la Hamburg, în apele Elbei, unde a fost lansat și botezat pe 22 septembrie 1938. Rememorarea drumului între două porturi identitare – cel al nașterii și renașterii sale, în 1966, și cel al consacrării universale, este nu numai o probă de curtoazie ci un eveniment nautic unicat în istoria navigației. Un omagiu adus inginerilor și constructorilor de la Șantierele ,,Blohm und Voss” dar și o paradă a măiestriei dintotdeauna recunoscute a echipajelor noastre, întru longevivă și benefică navigare.

Și pentru că la achiziția lui ,,Mircea” au contribuit din plin, toți românii, care au răspuns atât de prompt îndemnului Ligii Navale Române, colectând suma de 5.611.120 lei din cei 120.000.000 lei cât a costat nava, merită să reiterăm solidaritatea interbelică, printr-un gest similar. Și să ne aducem obolul. Pentru ,,CIRCUMTERRA '21-22” și pentru prestigiul Marinei Române, orice donație este binevenită.

Să dăruim ca să dăinuim. Pe uscat ca și pe mare…

N.R.: Donațiile se pot face în contul RO 36 BACX 0000 0030 0615 8000 (LEI), al Fundației „Gheorghe Balaban”, deschis la Unicredit Bank.