Cap compas

ISSN 2559-1053

Revista nr. 1(5), Pagina 6-7

Cod: 5-1-63


SLN

Toți navigatorii ar trebui să știe

Ion Tița - Călin, Jurnalist, Cuget Liber

Like
Unlike
+369

„Vă mulţumesc din toată inima şi nu am cuvinte să exprim ceea ce aţi însemnat pentru mine, în complicatul meu accident. Şi de aceea mă rog la bunul Dumnezeu să vă dea sănătate şi binecuvântare.” Acesta este mesajul pe care o navigatoare (cabin-stewardess) l-a transmis, în luna decembrie 2017, Sindicatului Liber al Navigatorilor din Flota Maritimă Comercială (SLN) dupǎ ce aceasta, suferind un accident, a fost ajutatǎ de sindicat sǎ intre in posesia compensației pentru invaliditate permanentǎ 100%.

Criza parcă fără de sfârşit din shipping-ul internaţional, începută la mijlocul anului 2008, a adus valuri de nenorociri în viaţa navigatorilor. A crescut exploziv numărul navelor şi echipajelor abandonate, al marinarilor înşelaţi şi neplătiţi, al cazurilor de încălcare a prevederilor contractuale de către armatori. Pe fondul reducerii dramatice a ofertei de locuri de muncă, rechinii din shipping-ul internaţional au profitat de disperarea şi ignoranţa multora dintre navigatori, trimiţându-i pe mare fără contracte de muncă sau cu contracte ale căror clauze sunt cu mult sub standardele internaţionale.

Drept urmare, în ultimii ani, numărul navigatorilor români care apelează la ajutorul sindicatului a crescut, dovadă fiind corespondenţa purtată telefonic şi on-line, cu aceştia. Spre exemplu, numărul mesajelor transmise electronic de la şi către SLN a fost de 5.875, în 2016, pentru ca în anul 2017 să crească cu aproape 69%, până la 9.912.

Ce vor navigatorii de la sindicat? „În anul 2016, pe primele trei poziţii în topul mesajelor primite se aflau, în ordine: neplata salariilor, căutarea unui loc de muncă şi solicitarea informaţiilor despre nave şi armatori. În 2017, cele mai frecvente au fost mesajele despre neplata salariilor, fiind urmate de solicitarea de informaţii despre nave şi armatori şi de căutarea unui loc de muncă”, a declarat Adrian Mihălcioiu, reprezentant ITF în România. Totodată, a crescut numărul cazurilor în care sindicatul s-a implicat şi pe care le-a rezolvat. „Spre exemplu, dacă în anul 2016, suma totală a drepturilor băneşti recuperate de SLN pentru navigatori a fost de 381.968 de dolari, în 2017 aceasta a crescut de aproape două ori şi jumătate, ajungând la 926.419 de dolari”, a precizat șef mecanic Costica Stici - unul dintre liderii sindicatului.

Printre numeroasele cazuri grele rezolvate de SLN, se numără şi cel al ofiţerului mecanic I, Nicolae Tatu, care fusese angajat pe nava „Pelagos”, sub pavilion Malta. În octombrie 2015, acesta s-a simţit rău - relatează Mihălcioiu. Acuza dureri la inimă. Drept urmare, a fost dus la un spital, în Qatar, unde s-a intervenit chirurgical, fiindu-i implantate patru stent-uri. Chiar a doua zi după operaţie, ofiţerul a fost dus la un hotel din Qatar, fără să i se asigure asistența medicală corespunzătoare. După o săptămână, bolnavul a fost readus la spital pentru un control medical, după care a fost trimis, din nou, la hotel, fără asistenţă medicală. Dar la câteva zile după aceea, pe 8 noiembrie 2015, ofiţerul a fost găsit mort, în cameră, de către personalul hotelului. Pentru că în bagajele sale a fost găsit un flacon de Aspenter, asiguratorii şi armatorii au decis că decedatul suferise de inimă, boală nedeclarată la plecare. Decizia lor contrazicea documentele medicale, care arătau că Nicolae Tatu nu suferise vreodată de vreo boală a inimii. În baza acestui neadevăr, asigurarea pe care o avea ofiţerul în contractul de tip ITF a fost anulată, iar familiei i s-a oferit o sumă infimă ca ajutor din partea companiei. Ofiţerul lăsase în urma sa o soţie fără serviciu şi o fată bolnavă, diagnosticată cu o boală rară. Familia nu mai avea niciun sprijin material.

Cazul a fost semnalat sindicatului abia în luna ianuarie 2016, iar acesta a început să-i contacteze pe cei implicaţi. Armatorul, asiguratorul, agenţia de crewing şi avocaţii acesteia susţineau, în continuare, teoria bolii nedeclarate şi că nu au ce să facă. Între timp, sindicatul din ţara de origine a armatorului, cel care semnase contractul colectiv de muncă de tip ITF, se mulţumise să poarte o corespondenţă sterilă cu armatorul, să ceară şi să transmită documente. Salariile ofiţerului nu fuseseră plătite la zi. Familia era disperată. Fusese nevoită să achite transportul corpului neînsufleţit până în România, inclusiv costul parţial al transportului bagajelor. Cu mare greutate, familiei îi fuseseră achitate cheltuielile de înmormântare. „Aceasta era situaţia când am preluat cazul. Au urmat săptămâni şi luni de schimburi de documente, de cereri şi refuzuri din partea companiei, până când, ca ultimă soluţie, am apelat la avocatul Mike Colomb, din Statele Unite, prietenul sindicatului. Din acel moment compania a început să facă diferite oferte către familie. Sfătuită de sindicat, aceasta a refuzat, rând pe rând, sumele de 4.000, 10.000 şi, mai apoi, de 18.000 de dolari. Declaraţiile, documentele şi evidenţele adunate la dosarul premergător procesului ce urma să aibă loc la o instanţă
din SUA au determinat compania, la sfatul avocaţilor ei, să-i acorde familiei compensaţia de deces prevăzută în contractul de îmbarcare tip ITF, care fusese semnat de navigator, şi să-i ramburseze toate cheltuielile făcute”, povesteşte Mihălcioiu.

După rezolvarea cazului, soţia decedatului i-a transmis sindicatului următorul mesaj: „Nicolae era sprijinul nostru pentru tratamentele fiicei noastre. Acesta s-a dus, dar am avut un sprijin unic din partea Sindicatului Liber al Navigatorilor, care ne-a permis să facem cele lumeşti pentru soţul meu şi ca fata noastră să poată trăi. Mulţumesc din adâncul inimii mele îndurerate. Toţi navigatorii ar trebui să ştie ce faceţi pentru ei!”


<strong>Ion Tița - Călin,</strong> Jurnalist, Cuget Liber

Ion Tița - Călin, Jurnalist, Cuget Liber

Like
Unlike
+369