Cap compas

ISSN 2559-1053

Revista nr. 1(9), Pagina 14-15

Cod: 9-8-127


Sănătate și siguranță

Despre stres

Corina Gabriela Pleșa, Redactor

Like
Unlike
0

Un cântec la modă, în urmă cu niște ani, spunea „Life is a rollercoaster”... Pentru cine nu știe, un rollercoaster este acel trenuleț din parcurile de distracție, care merge pe o șină suspendată, având o mulțime de suișuri și coborâșuri, unele dintre ele foarte abrupte, încât trebuie să te gândești de multe ori înainte de a-ți lua inima în dinți pentru a încerca senzația. La fel este și viața noastră. În permanență suntem nevoiți să urcăm și să coborâm, fie că vrem, fie că nu. Sarcina noastră cea mai dificilă este să facem față acestor încercări adesea neprevăzute, păstrându-ne sănătatea fizică și mentală. Agenții stresori sunt factorii care modelează „șina” pe care circulă trenulețul în care ne aflăm fiecare dintre noi.

Deci, ce este stresul?

Menținerea sănătății necesită o bună capacitate de a face față stresului. Un agent stresor nu este întotdeauna un eveniment negativ. Evenimentele considerate pozitive, eustresul (căsătoria, nașterea unui copil, câștigul la loto, etc.) necesită tot atât de mult efort de adaptare din partea organismului, ca și evenimentele negative, distresul (decesul cuiva apropiat, pierderea locului de muncă, divorțul, etc.).

Expunerea la evenimente stresante intense sau extreme, dar și deprivarea de stimuli pot provoca dezechilibre în organism și, astfel, probleme majore. Prea multă caldură, frig, activitate, hrană sau cerințe de ordin social sau din contra, lipsa hranei, atingerii, interacțiunilor sociale sau somnului pot fi nocive pentru sănătatea individului.

Percepția noastră asupra stresului este importantă; orice factor pe care îl putem considera o amenințare, reală sau imaginară, va crește nivelul de anxietate. Modul cum reacționăm este influențat de o serie de factori, dintre care unii pot fi controlați, în timp ce alții nu. Sănătatea fizică și mentală, predispoziția genetică („moștenirea”), experientele din trecut, regimul alimentar, susținerea socială determină care stimuli externi vor fi interpretați de către organism drept agenți stresori într-un anume moment al vieții noastre. O persoană sănătoasă, echilibrată, provenită dintr-o familie armonioasă și fără probleme de sănătate, care trăiește o viață liniștită, se hrănește rațional și are relații normale cu cei din jur, va răspunde mult mai bine la stres și are mult mai puține șanse să dezvolte o afecțiune legată de stres decât un om la care cel puțin unul din factorii amintiți este deviat de la normal.

Hans Selye a numit acest răspuns la stres, „sindromul general de adaptare”, care cuprinde toate mecanismele nespecifice capabile să mobilizeze resursele adaptative ale organismului în fața agresiunii care îi amenință integritatea.

Sindromul general de adapatare se caracterizează printr-o evoluție în trei etape: de alarmă, de rezistență și de epuizare. În prima fază, cea de alarmă, numită și „de șoc”, organismul manifestă răspunsul inițial la agentul stresor nou apărut. Se manifestă de obicei prin hipotensiune și tahicardie, hipotermie și o secreție crescută de hormoni suprarenalieni (ACTH, cortizol, adrenalină). Următorul stadiu este cel de rezistență, în care, aparent, organismul s-a adaptat la situație, însă persistă modificările din stadiul de alarmă. De fapt, organismul continuă să lupte cu agenții stresori mult timp după ce manifestările fazei de alarmă s-au estompat. În cazul în care organismul continuă să fie supus stresului fără nici un fel de ameliorare, se intră în al treilea stadiu, cel de epuizare. În această situație adaptarea nu mai poate fi menținută și încep să se instaleze consecințele nocive ale persistenței reacțiilor de apărare ale organismului: boli de inimă, accidente cerebrale vasculare, boli digestive cum ar fi ulcerul gastric și duodenal, migrene și diverse infecții.

Oamenii care sunt supuși stresului continuu, perioade lungi de timp, devin copleșiți de tensiune, furie, frică și frustrări, ceea ce conduce la instalarea cronică a unei puternice stări anxioase. Ca urmare, secreția de adrenalină va crește iar tensiunea arterială și frecvența cardiacă și respiratorie vor avea valori mărite. O frecvență respiratorie mare va duce la hiperoxigenarea sângelui, cu instalarea sindromului de hiperventilație.

Acesta poate fi începutul atacurilor de panică.

Glicemia și nivelul acizilor grași în sânge cresc în stres, această combinație favorizând accelerarea procesului de ateroscleroză, cu dezvoltarea bolilor coronariene. Funcțiile sistemului imun sunt mai puțin eficiente, de aceea organismul nu va mai putea lupta eficient cu factorii patogeni și celulele canceroase.

Pe plan mental se observă o reducere a capacității de memorare și a capacității de concentrare. Apar tulburări de somn și depresie, precum și alte tulburări de dispoziție.

Și, totuși…

Există studii care susţin că stresul poate fi benefic în anumite circumstanţe. Dr. Jacob Teitelbaum, director medical la „Fibromyalgia and Fatigue Centers and Chronicity” susţine că stresul, în limite normale, este un lucru sănătos, pentru că oferă energia de care are nevoie o persoană pentru a supravieţui.

Se pare că nu stresul este principala problemă, ci felul în care reacţionăm la el, potrivit unui studiu realizat la universitatea „Penn State”. Cercetătorii au descoperit că stresul are repercusiuni asupra sănătăţii chiar și 10 ani mai târziu, motiv pentru care este foarte important modul în care reacţionăm în faţa lui.

Potrivit lui Teitelbaum, stresul devine nesănătos atunci când este în exces, durează pentru o perioadă îndelungată de timp și nu este eliberat printr-o activitate fizică intensă sau printr-o reacţie emoţională. Cercetători precum Teitelbaum și alţii susţin că stresul are părţi pozitive, atâta timp cât se încadrează în parametrii normali, în ceea ce privește intensitatea și durata.

Stresul contribuie la socializare, deoarece în situaţiile de stres suntem mai predispuși să apelăm la cei din jurul nostru. Studiile au arătat că stresul pe termen scurt determină organismul să elibereze oxitocină sau „hormonul iubirii”, care inhibă producţia suplimentara a hormonilor de stres și reduce presiunea sangvină, corpul fiind în felul acesta eliberat de efectele negative ale stresului, potrivit psihologului Kathleen Hall.
Stresul îmbunătăţește memoria, prin stimularea receptorilor din cortexul frontal, regiunea din creier responsabilă de controlul cognitiv și emoţional. Stresul se pare că ar putea combate cancerul de piele. Potrivit studiilor, cobai stresaţi expuși la raze ultraviolete au dezvoltate mai multe gene ale sistemului imunitar decât alţii, care au fost direcţionate pentru a opri dezvoltarea tumorilor canceroase.

Stresul îmbunătăţește rezistenţa. Potrivit profesorului de psihologie la Universitatea Buffalo, Mark Seery, „când te confrunţi cu provocări, vei deveni mai puternic și vei fi mai bine pregătit pentru a înfrunta probleme noi în viitor.”

Și câteva sfaturi:

Decât să „lupţi” cu distresul sau să îl „controlezi”, îţi poţi focaliza atenţia pe momentele tipice producătoare de eustres. Ce te face să te simţi bine? Ce te bucura in viaţă? Cum poţi planifica mai multe astfel de momente în viaţa de zi cu zi. Relaxare? Duş? Masaj? Ieşiri în natură? Întâlniri cu prietenii? Cum le poţi „prinde” mai des în programul tău?

Contrar unor convingeri tipice oamenilor care se îngrijorează, viaţa încărcată de activităţi stresante nu este o virtute. În loc să munceşti din greu, poţi să muncesti din plăcere! În loc să „te lupţi” cu viaţa, poţi să o condimentezi cu momente plăcute. În loc să „controlezi” stresul, te poţi folosi de el ca să te propulsezi la nivelul următor… la nivelul la care faci în primul rând ceea ce îţi place şi este semnificativ pentru tine!


<strong>Corina Gabriela Pleșa,</strong> Redactor

Corina Gabriela Pleșa, Redactor

Like
Unlike
0